E oficial, greva din învățământ s-a fâsâit înainte de a începe și asta pentru sindicatele au făcut ce au făcut și au distrus „marele protest”.
N-a trecut multă apă pe Colentina de când liderii de sindicat amenințau cu proteste „fără precedent”, cu grevă la final de an și câte și mai câte. Că nu se mai poate, că a ajuns cuțitul la os, că învățământul este pușculița din care guvernanții se servesc de fiecare dată când pretind că este criză și lista poate continua până la toamnă. Gata, s-a terminat cu umilința, sindicatele fac grevă de calitate și nu cedează… Ei bine, uite că au cedat înainte să înceapă.
Ceva e putred rău în afacerea asta cu „facem grevă până nu mai facem”. Asta pentru că înainte de moțiune sondajele indicau că trei sferturi dintre profesori vor grevă generală. Când a fost să se treacă efectiv la protest, procentul amatorilor de grevă a scăzut de vreo trei ori. Și când doar un sfert dintre sindicaliști doresc protest radical, e clar că nu poți declanșa greva.
E foarte curios cum s-a atins procentul ăsta, nu credeți? Prin județul în care se anină harta în cui și s-a născut Eminescu, tocmai liderii de sindicat sunt cei care au dat-o la pace. Adică s-au apucat de strâns semnături, dar au efectuat ceva prelucrare inițială. La ce bun greva? Că oricum nu primim nimic; chiar dacă nu se dă ceva, știm deja cum funcționează prorogarea. Facem grevă, pierdem bani, dar plata drepturilor se amână…
- Multă amenințare, zero grevă
- Cel mai mare dușman al profesorilor nu este Guvernul
- Vreau sindicate incisive, nu responsabile
- Ministru când a tăiat, moralist când a plecat
- „Famelea” Bolojan
Știu că v-ați prins din prima, dar simt nevoia să ofer explicații repetitive. Liderii de sindicat au spus asta, liderii, nu membri simpli sau nemembrii de sindicat – categorie în care, cu modestie, mă regăsesc. Liderii, ăia care trebuiau să tragă tare să adune susținere cu lopata sau cu găleata – depinde de forma de prezentare, solidă sau lichidă. De unde și până unde manevra asta cu iz de 23 August, adică întoarcem armele tocmai când nu e cazul?
De la amenințări cu grevă radicală s-a ajuns la niciun pârț măcar. Anul trecut, în loc să demareze greva, liderii au adunat peste patruzeci de zile de pichetări și proteste cu rezultatul deja bine cunoscut, adică iar referiri la pomenita bășină. Greva era o soluție, însă doar dacă sindicaliștii stabileau condiții clare din care să lipsească cuvântul prorogare. Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată și nici nu o să se întâmple, nu e cazul să ne amăgim.
De ce anul ăsta amenințarea cu greva s-a fâsâit înainte de a căpăta o formă cât de cât concretă? Corupția liderilor e un răspuns mai mult decât suficient. Acoperire totală, mai ceva ca rețeaua de telefonie din reclamă.
Însă mai există un răspuns: relația liderilor de sindicat cu fostul premier Victor Ponta. Cei trei crai din fruntea sindicatelor – Nistor, Hăncescu, Hadăr – tind să devină la fel de nemuritori ca Ion Iliescu și longevitatea asta a lor se explică prin relația bună pe care au cultivat-o cu cei de la butoane, inclusiv cu Victor Ponta. Iar anul ăsta odrasla lui Ponta are bac și dacă pe Ponta l-a durut la bască de români, nu același lucru se poate spune despre româncuța care îi poartă zestrea genetică. Mai țineți minte ce se burica atunci când cu Dubaiul, nu? Greva i-ar fi dat ocazia să se miorlăia iar, însă nu a vrut să riște. Nu de alta, dar dacă liderii de sindicat mai „suspendau” greva fără consultare reală cu sindicaliștii, așa cum au făcut în 2023, trebuiau să-și facă bagajele. Prin urmare, dacă se declanșa greva, nu mai putea fi oprită pe motiv că odrasla lui Ponta are bac. De fapt, cred că lamentările lui Victor Viorel ar fi acționat ca gazul pe foc.
Așa că, pentru liniștea lui Ponta și al odraslei sale, liderii de sindicat nu mai declanșează nimic. Faptul că, oficial, nu au reușit să mobilizeze sindicatele, e un bun motiv de demisie, dar nu o să vedem așa ceva și era cazul. Dacă nu grevă, măcar demisii.