Nu am urmărit emisiunea și nu am găsit înregistrarea, însă mai multe persoane mi-au relatat același episod petrecut la România TV. Dacă relatarea este corectă, atunci situația spune multe despre ipocrizia fostului ministru Daniel David, zis Șocâte.
Cică la protestul de pe 17 iunie unul dintre liderii de sindicat a declarat că cel mai tare l-a bucurat autocarul trimis la proteste de nimeni altul decât Daniel David, zis Șocâte.
Da, chiar Daniel David, acel Daniel David care a distrus învățământul mai temeinic și mai rapid decât au făcut-o Andronescu și Câmpeanu la un loc. Are omul ăsta o rapiditate în el – să nu spun prostie – ceva de speriat. În câteva luni de zile, cu de la sine putere, a crescut norma de predare, a anulat drepturile cadrelor didactice cu Gradul Didactic I și a scos țara din criză. După care s-a retras la el la Cluj, să tragă comision din banii pe care, ministru fiind, i-a trimis la universitate. Ce mai contează că a lăsat în urma lui ce a lăsat? Mai mult decât aspectele negative contează cele pozitive, partea proastă e că nu pot fi identificate, dar cu siguranță există pe undeva, istoria o să îi facă dreptate, la fel cum i-a făcut și lui Iliescu.
- Ipocrizia lui Daniel David are și autocar
- Dirigenția, între vocație și umilință salarială
- The Art of Being a “Model” Employee in Romania
- Ești profesor, vrei în concediu, dar nu ai bani?
- Glumele lui Tomac
Da, sunt ironic. Normal… Ce dreptate i-a făcut istoria lui Ceaușescu? La trei decenii și ceva de la trecerea la cele veșnice, e pupat în cur așa cum nu a fost pupat pe vremea când trăia și când spun asta am în vedere sinceritatea iubirii de Ceaușesc.
Dar să revin la Daniel David, care s-a gândit să trimită ceva protestatari la București, să fie acolo, la susținere. Ce naiba se vrea gestul ăsta al lui, deoarece pentru mine sună cât se poate de ciudat? Câtă ipocrizie să ai la purtător pentru a sprijini un protest împotriva măsurilor pe care, ca ministru, le-ai susținut până în ultima zi de mandat? Păi tu ești principala cauză a ceea ce dus la proteste, măi Șocâte dragă. Care sunt explicațiile unui asemenea gest?
Prima explicație ține de imaginea personală. Românul are memorie scurtă, iar un gest spectaculos la timpul potrivit poate „spăla” ani de prestații de tot rahatul. A doua ține de delimitarea personală. Este comod să lași impresia că ai fost doar un administrator obligat de împrejurări, nu autorul unor politici. În felul acesta încerci să păstrezi și simpatia profesorilor, și respectabilitatea academică, fără să îți asumi integral consecințele propriilor decizii, iar sărutul în dos din partea liderilor de sindicat, ce să vă mai povestesc? E de neprețuit.
Practic, calcul politic. Șocâte încă mai consideră demisia drept o retragere strategică urmată de revenire în forță, iar pentru asta are nevoie și de cozile de topor de la sindicat. Nu că ar avea vreun cuvânt de spus la desemnare, dar e de preferat să te ai pe bune cu nemuritorii ăștia. Cu alte cuvinte, investiție în viitor. Șocâte încă se mai vede ministru, încă mai crede că e victima unor mașinațiuni și nu a propriilor decizii care au distrus învățământul.
Adevărata ipocrizie nu constă în a trimite sau nu un autocar. Ea apare atunci când încerci să fii simultan autorul reformei și susținătorul celor care protestează împotriva ei. Nu poți revendica meritul pentru o politică atunci când este lăudată și, în același timp, să te așezi în rând cu cei care îi suportă consecințele atunci când devine nepopulară. La un moment dat, trebuie să alegi de ce parte a baricadei ai fost cu adevărat.