După ce inițial s-au gândit să-i lase pe profesorii diriginți fără sporul de dirigenție – care oficial reprezintă 10% din salariul de bază, dar în realitate se raportează la grila de salarizare de acum câțiva ani – deștepții de la minister au „revenit” asupra deciziei. Ghilimele își au rostul deoarece propunerea Guvernului privitoare la dirigenție pendulează între ridicol și bătaie de joc.
Patru sute de lei brut, atât consideră Guvernul că merită un profesor diriginte. Adică 244,1 lei net; foarte probabil doar 244, că nu stă statul român să socotească la virgulă; merge la rotunjire, cel mai adesea prin eliminare. Gata, ne-am umplut de parale…
244 de lei pe lună pentru un profesor diriginte. Înainte de a aprecia cât de mare este suna asta – nu o să vă vină să credeți câți sunt românașii verzi care cred că dirigenția n-ar trebui plătită deloc, că profesorii oricum nu stau prea mult pe la școală – haideți să vedem cam ce presupune dirigenția și cam cât timp consumă.
Să o luăm cu începutul. Dirigenția ca oră trecută în orar și condică. O oră pe săptămână, în medie patru ore pe lună. Două sute și ceva de lei împărțiți la patru… Parcă nu e prea mult, nu?
Nu e mult deloc în condițiile în care, pe lângă ora de dirigenție, mai există și ODP. Oră la Dispoziția Părinților. Tot câte una pe săptămână, că așa prevede legea. Oficial, în acea oră dirigintele e la dispoziția părinților, care pot veni la școală să afle cam ce mai face odrasla din dotare. De cele mai multe ori părinții dau cu ignore acelei ore; au ei la dispoziție alte metode să-ți toace nervii și să-ți consume timpul, dar profesorul diriginte trebuie să stea în școală în ora respectivă. Asta pentru că se întâmplă și minuni, adică să vină părinți pe la școală și dacă nu de găsit să vedeți festival de înjurături pe Facebook. Câte ore sunt până acum? Opt pe lună? Împărțim două sute și ceva de lei la opt și deja începem să vedem cam ce înseamnă să fii plătit în bătaie de joc.
- Dirigenția, între vocație și umilință salarială
- The Art of Being a “Model” Employee in Romania
- Ești profesor, vrei în concediu, dar nu ai bani?
- Glumele lui Tomac
- Un (ne)banc cu ardelean…
Dar dirigenția nu presupune doar ora ca atare și ODP-ul. Să fii diriginte presupune mult mai mult implicare și timp investit. Sau pierdut, având în vedere cum e plătită dirigenția. Pentru că diriginte nu ești doar o oră, nu-ți faci treaba printre picături, așa cum sugera capabila de Anisie când și-a tras dirigenție pe lângă minister. Ca diriginte ești permanent la dispoziția elevilor și mai ales a părinților, care au devenit experți în educație. Experți de Tiktok, mai exact, numai cine nu e diriginte nu știe câtă expertiză zace într-un asemenea specimen. Și dacă își imaginează cineva că nu se poate mai rău, vă spun eu că se poate. Deșteapta cu facultate… În douăzeci și patru de ani de dirigenție am avut parte doar de o singură asemenea expertă și mi-a ajuns cu vârf și îndesat.
Ședințe cu părinții, moderat conflictele dintre elevi, dintre elevi și profesori – mai ai parte și de așa ceva. Un soi de sac de box pentru părintele cu apucături care te sună pe la o bucată de noapte să-ți reproșeze ție că nu știu ce i-a spus un profesor copilului lui sau pentru că un coleg de clasă s-a uitat nu știu cum. Chestie urgentă, care nu poate aștepta până la o oră rezonabilă și se știe că profesorii au somnul ușor, nu prea le place să doarmă.
Dosare și dosărele, declarații, situații statistice, înștiințări, vizite la domiciliul elevilor cu probleme, discuții cu părinții problemă. Coordonat activități cu tot felul de ocazii. Ai clasă, te ocupi, iar toate astea presupun timp, nu se fac așa, că vrei să le faci.
Concret, dirigenția îți mănâncă încă patru ore pe săptămână. Măcar șase ore cu ce am amintit mai devreme. Douăzeci și patru de ore pe lună. Zece lei pe oră, cam cât câștigă un boschetar dacă duce la reciclat douăzeci de peturi.
Însă, mai presus de toate, dirigenția este despre suflet. Dirigintele este mai mult decât un funcționar care învârte acte, este armătura care ține în picioare edificiul clasei. Trebuie să știi să asculți problemele elevilor – da, au probleme, chiar dacă părinții „i-am dat tot ce trebuie, nu trebuie să facă nimic, ce probleme să aibă?” – să le coși sufletele sfâșiate și să le bandajezi rănile, uneori la modul propriu. Trebuie să le răspunzi când te sună în puterea nopții pentru că de cele mai multe ori ești singurul pe care îl pot suna și faci asta chiar dacă elevul e de la altă clasă. Nu-l poți trimite la dirigintele lui pentru că asta nu se face, dar toate astea se adună pe sufletul tău. Diriginte sună anost, dar ar trebui să sune mai impunător deoarece e foarte responsabil. Ești mamă, ești tată, ești psiholog, ești mediator, ești pedagog, ești prieten și da, când situația o cere, ești ăla răul care face ce trebuie să fie totul bine.
Iar pentru toate astea, pentru tot timpul pierdut și sufletul investit statul român se gândește să te recompenseze cu mai puțin de zece lei pe oră. Apoi ne vom întreba de ce profesorii refuză dirigenția. Vom înființa comisii, grupuri de lucru și strategii naționale ca să descoperim misterul. De parcă ar fi greu de înțeles. Când plătești responsabilitatea cu mai puțin de zece lei pe oră, nu economisești bani, ci îți bați joc de oamenii care încă mai țin școala în picioare.
Și nu, să nu-mi vorbiți despre vocație. Nu mai ține… Pur și simplu nu mai ține.