Din ce în ce mai multe cadre didactice se plâng că nu-și mai permit un concediu sau măcar o amărâtă de excursie. Și se cam simte nevoia de o ieșire, de câteva zile de relaxare, mai ales după cel mai solicitant an școlar din istoria post-decembristă. Un an școlar haotic, în care disprețul față de cadre didactice a atins apogeul. Creșteri de norme de predare, tăieri de venituri și doi miniștri obedienți. Da, după tot acest balamuc, se simte nevoia de vacanță, de concediu în adevăratul sens al cuvântului.
Concediu în adevăratul sens al cuvântului, dar cu ce? De unde parale? Tichetele de vacanță au fost tăiate, ajustate, plătite în avans, plătite după și câte altele de nu mai știe nimeni cum stă treaba cu tichetele în momentul de față. Nu de alta, dar am întrebat câteva persoane și fiecare mi-a răspuns altfel. România, ce altceva? Țara în care legea nu e clară, ci interpretabilă și asta nu e întâmplător; așa a fost concepută din fașă, astfel că nemernicii de la Curtea de Conturi să găsească lipsuri la școli, nu la primării.
Norma de hrană a zburat și ea pentru dascălii care au un anume salariu, astfel că s-a ajuns în situația paradoxală în care profesorii cu Gradul Didactic I încasează mai puțini bani decât cei cu Gradul II. Tot România, cu legile ei cu tot.
Și, totuși, unde găsim bani de concediu? La sindicat. Acolo se duc banii de concediu sau măcar de o ieșire în oraș. Sindicatul încasează cotizații pentru… pentru nimic.
În 2023, când greva era pe cale să producă o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, liderii de sindicat au suspendat greva fără consultare în teritoriu. Niciunul dintre ei nu a oferit o motivație adevărată, niciunul nu și-a pierdut funcția. Au urmat apoi zile întregi de proteste inutile, dar foarte solicitante pentru cadrele didactice implicate. Anul trecut au fost 42 de zile de pichetări și proteste, cu rezultate nule. Nu s-a mai vorbit de grevă până în acest an, dar au făcut liderii ce au făcut ca greva să nu devină realitate.
- Ești profesor, vrei în concediu, dar nu ai bani?
- Glumele lui Tomac
- Un (ne)banc cu ardelean…
- Nu datorez(i) nimic sindicatelor
- Reforma care mi-a furat două zile pe săptămână
În toamna anului trecut, când Șocâte și Bolojan au crescut norma de predare, au comasat școli, au trimis acasă mii de profesori. Criză, luăm măsuri de austeritate. Măsuri de austeritate, dar nu s-au atins de privilegiile liderilor de sindicat. Și nu am auzit ca vreun lider de sindicat să renunțe la degrevarea completă și, din spirit de solidaritate, să revină în cancelarie, alături de colegi.
Legea salarizării unitare ajunge astăzi în Parlament. Sindicatele protestează miercuri, pe 17 iunie. De ce nu s-a protestat mai devreme? De ce se protestează după? Răspunsul e legat de corupția și venalitatea liderilor.
Iar tu, biet sindicalist, le plătești la nemernici cotizații. Știi cât plătești la sindicat pentru ca liderul să beneficieze de un salariu de trei ori mai mare decât al tău și să aibă part de degrevare completă? Am auzit că prin alte părți se plătește mai puțin, dar la Botoșani un cadru didactic plătește cam optzeci de lei pentru prosperitatea liderilor. Dacă are gradație de merit dă chiar mai mult.
Optzeci de lei pe lună timp de douăsprezece luni… Aproape o mie de lei. E drept că Sindicatul dă ceva înapoi, dar nu jumătate de sumă cum se laudă, ci doar vreo două sutare. Opt sute de lei pe an. Opt mii în zece ani. De banii ăștia faci concediu, nu glumă.
În doar doi ani dai la sindicat o mie șase sute de lei. Ceva mai mult de trei sute de euro. De banii ăștia faci o excursie în Turcia și ai și bani de cheltuială. Măcar odată la doi ani meriți și tu o Turcia, ceva, așa că, în loc să plătești cotizație la sindicat, pune banii deoparte și mergi în vacanță.
Sindicatul îți ia banii, dar nu livrează decât scuze și amânări. Atât s-a putut și nu e momentul acum. Sună cunoscut? Sună foarte cunoscut, prin urmare fă-ți un serviciu și retrage-te din sindicat. Convinge și pe alții să o facă. Și dacă vă retrageți suficienți, liderii de sindicat o să înceapă să-și pună întrebări. O să vadă că nu mai au peste cine păstori și nu mai sunt fraieri dispuși să renunțe la o excursie în Turcia pentru ca ei să aibă și salarii mari, și degrevare completă. Iar când vor fi confruntați cu o situație atât de radicală vor trebui să aleagă. Fie se apucă să-și facă treaba, fie vor reveni acolo de unde au plecat și anume la catedră, unde vor resimți din plin „binele” făcut sindicaliștilor.
Ce alegi? Să-ți plătești o excursie în Turcia din banii plătiți degeaba sindicatului sau să-i îmbuibi pe mai departe de lideri? Alege excursia, e mai înțelept. Plus că, dacă vă adunați suficienți excursioniști, liderii de sindicat vor fi presați să își facă treaba.