Finalul de an a adus o veste ce putea fi și mai bună dacă era livrată în anul precedent și anume faptul că Daniel David și-a dat demisia din funcția de ministru al Educației. Bine, vestea minunată ar fi fost ca individul să nu ajungă vreodată la minister, dar aici apar niscaiva discuții. Dacă nu ar fi ajuns ministru la Educație nu am fi știut în veci că poate fi chiar și mai dezastru decât Ecaterina Andronescu.
Rar dezastru de talia lui Daniel David, dar uite că individul încă rezistă. Da, încă e ministru la Educație, ceea ce ne arată cât de profundă este durerea și implicarea lui Ilie Bolojan față de sistemul național de educație. Dă-i, mă, dracului! Ce atâta implicare? Cine are de învățat, învață oriunde, nu-i trebuiesc profesori bine plătiți sau bază materială. Băieții deștepți fac parale pe TikTok, nu au nevoie de școală.
E drept că au fost sărbătorile de iarnă, e posibil ca Ilie Bolojan să fi halit un porc întreg și asta să-i fi provocat oarece disconfort, dar au trecut mai bine de când Șocâte și-a dat demisia și nu s-a anunțat nimic. S-au făcut doar ceva speculații, printre numele vehiculate fiind și cel al lui Marilen Pârtea, ceea ce, dincolo de ridicolul prenumelui din dotare, duce cu gândul la căderea din lac în puț. O variantă mai proastă greu de găsit, dar uite că Ilie se pricepe ca nimeni altul să pună în valoare indivizi fără nicio valoare.
Previziunea mea este că Daniel David o să plece de la minister. Chiar dacă mai târziu decât prognoza demisia, dar o să plece. Asta pentru că individul a făcut niscaiva promisiuni dascălilor, respectiv revizuirea măsurilor arbitrare pe care tot el le-a dispus, dar și prima de carieră didactică. A promis în repetate rânduri că prima va fi livrată în ianuarie 2026. E ianuarie, e și 2026… Ați mai auzit ceva despre prima aia de carieră? Ăia o mie cinci sute de lei…
- Iarna nu-i ca vara. Prostia, da
- Reforma educației: promiți, amâni, demisionezi
- Cum s-a scris singură povestea lui Darien – „Și, totuși, era un „el”
- România fără cultură (8) – Pirateria audio
- România fără cultură (7)- Tradiția în veșminte de plastic
Normal, nu se mai aude nimic. E cazul ca dascălii să nu-și mai facă iluzii și să se consoleze cu ideea că au fost din nou prostiți de către liderii de sindicat și un ministru care nu a înțeles niciodată nici care sunt problemele adevărate ale învățământului și nici nu s-a priceput vreodată să remedieze ceva. Daniel David pleacă, e clar. Dar pleacă împreună cu toate promisiunile pe care le-a făcut. Adică nimic din ceea ce a promis cât timp a fost (mda, și este) nu va mai fi valabil de îndată ce Daniel David o să-și recupereze căruța lăsată la marginea Bucureștiului și se va întoarce de unde a plecat, foarte probabil tot rector. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. A promis, dar dacă nu mai e la butoane cum să transpună vorbele în fapte? Nu mai depinde de mine, vorbiți cu noul ministru, vedeți ce vă spune el.
Și noul ministru – posibil Marilen – o să bage placa escrocului de profesie. Păi ce, ați vorbit cu mine? Am promis eu ceva? A, chestia cu reducerea programului de lucru și prima didactică și mai știu eu ce ați vorbit cu Dănuț? Păi, știți, cu el ați vorbit, nu cu mine, el a promis, nu eu… Pa, pa… Și eu o să promit, numai că nu acum, de-abia am venit la Minister și trebuie să văd ce pot să promit. Și nu vă faceți iluzii; o să promit reforme, dar de la anul, că nu se poate drege busuiocul peste noapte. După care o să urmeze același tipar de lucru. Îmi dau demisia cu o lună înainte să bag paralele și cine știe? Poate vine iar Dănuț, dar el nu va fi responsabil pentru ce voi promite eu.
Asta e, de fapt, marea reformă din educația românească: promisiunea fără semnătură, mandatul fără răspundere și demisia fără consecințe. Miniștrii vin, miniștrii pleacă, iar profesorii rămân cu aceeași foaie goală pe care, din patru în patru ani, cineva mai scrie o promisiune