Suntem în prima zi de Februarie. 1 Februarie 2026, mai exact, asta pentru a risipi orice dubiu sau semn de întrebare. Și ce e cu asta? Ce mare chestie? Stă în firea timpului să treacă, să se ducă și să se tot ducă. Ieri a fost 31 Ianuarie, mâine va fi 2 februarie și așa mai departe…
Păi cam e… Pentru cine lucrează în învățământ e mare chestie. Pentru dascăli ziua de 1 Februarie este o nouă dovadă că sunt tratați cu sictir, ca și cantitate dispensabilă, de către cei de la butoane. Atunci când Daniel David a spus că trebuie crescute normele de predare pentru că altfel nu se mai poate, s-a trecut de la vorbă la faptă cu o sprinteneală demnă de o cauză mai bună. N-a interesat pe nimeni că rețeaua școlară fusese validată în Ianuarie 2025, n-a interesat nimic. E lege, creștem norma didactică „cu cel mult două ore” – citat din Noul Gropar al Educației. Că pentru unii dintre profesori norma a crescut cu „doar” patru ore nu interesează pe nimeni. E lege, respectăm legea…
Ei bine, există o lege care spune ceva despre prima de carieră didactică. Singura promisiune din 2023 pe care guvernanții au onorat-o parțial. Da, e lege… În Noiembrie 2025, pe când încă mai era ministru Educației, Daniel David a spus că prima de carieră se va plăti în Ianuarie. Bine, a lăsat loc de interpretare și amânare, „probabil în Ianuarie”, dar până la urmă era vorba de promisiunea unui ministru. De asemenea, nu a precizat despre ce fel de primă e vorba, adică didactică sau profesională. A lăsat lucrurile la voia interpretării, dar a fost promisiunea unui ministru. Dascălii au dreptul, prin lege, la prima de carieră didactică. Păi să li se plătească fără comentarii, așa cum li s-a impus creșterea normei de predare; când s-a spus, s-a făcut, nu s-a pierdut timpul. Și tare mare nevoie era de o amânare, să aibă oamenii timp să-și rezolve o completare, o detașare, ceva care să le ajute… Nu…
Nu, Ministerul Educației nu crede în lacrimi, nu-l interesează dramele individuale sau cele colective. E lege se respectă. Se respectă, dar doar atunci când e defavorabilă profesorilor. Dacă e ceva care ar aduce o compensație cât de mică pentru sacrificiul la catedră.
- Unde e prima de carieră didactică? Suntem în Februarie…
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
- Educația are nevoie de un ministru, nu de un slugoi
- Cum scăpăm de nemuritorii din fruntea sindicatelor?
- Paradoxul suprem al sindicalismului românesc – eșecuri totale, mandate pe viață
Ei bine, Ianuarie s-a scurs, Daniel David a demisionat, și-a recuperat căruța și a plecat la Cluj. Cardurile pentru prima de carieră au rămas goale, că doar legea e pentru fraieri, la fel și promisiunile. Este o ironie amară să ai un ministru (sau fost ministru, sau ce mai e Daniel David în acest haos guvernamental) expert în psihologie, care aplică pe propriii subalterni tehnici de manipulare ieftine. Ce a făcut domnul David se numește, în termeni academici, inducerea unei false speranțe. În termeni populari, pe românește fie spus, se numește țeapă. O țeapă ordinară. Cei 1.500 de lei nu erau bani de mofturi, erau bani pentru susținerea activității didactice.
Apropo, cât mai scoateți din buzunar pentru a vă susține activitatea la clasă? Pe la mia de lei pe lună, poate și mai mult? Bun așa, vă rămâne în schimb vocație. Școala românească a cam trecut la catalogul electronic. Nu e firesc ca profesorii să folosească telefoanele personale pentru catalog sau pentru a completa documente de serviciu, așa cum nu e firesc să cumpere imprimante pe care să le folosească doar în interes de serviciu. Prin urmare, prima de carieră didactică nu vedea să umple buzunarele dascălilor, ci să acopere o parte din gaura făcută de cheltuielile ce vin la pachet cu vocația. Dar… Nimic. Niciun leu până la finalul lui Ianuarie.
Poate că David (el a promis, nu altul) și premierul Bolojan consideră că profesorii au prea mulți bani. Poate cred că vocația ține de cald, de foame și te mai duce și în concediu. Sau poate că totul face parte dintr-un vast experiment social: „Cât de mult îi putem umili până când cedează nervos?” Poate că David vrea să scrie o carte și despre subiecte cu adevărat interesante, nu doar studii despre efectul parfumului de trandafir.
Poate că… Nu mai contează ce crede Bolo sau ce experimentează David. Ideea e că profesorii au și drepturi, nu doar obligații. Și nu-i poți cere unui om să livreze ceea ce îi cere legea dacă atunci când vine vorba să i se ofere drepturile legale se găsesc tot timpul portițe pentru amânare. Dacă ai băgat legea asta tâmpită cu mărirea normei de predare, păi plătește și prima de carieră didactică. Apropo, că tot veni vorba… David a molfăit ceva de genul „crește norma de predare, dar profesorii își vor primi drepturile, inclusiv prima de carieră didactică”. Nu chiar astea au fost cuvintele lui, dar asta a fost ideea. Adică faceți și voi un sacrificiu și veți primi ceva la schimb. O laie!
Dascălii nu primesc nimic. Din nou… Asta e marea normalitate, nu? Și veștile proaste nici măcar nu se opresc aici. A trecut luna Ianuarie și învățământul nu are ministru, deși s-a promis că „problema” generată de demisia lui Șocâte va fi rezolvată până la sfârșitul lunii ce tocmai s-a cam sfârșit. Dispreț cât încape pentru dascăli, dar noi deja știm asta, nu?
Atât timp cât profesorilor li se cere punctualitate la obligații și li se oferă elasticitate la drepturi, educația nu mai e un parteneriat cu statul, ci un contract în care doar o parte semnează și cealaltă tot amână.