Din când în când mai lansez câte o presupunere privitoare la viitorul Educației. Nu vreau să mă laud, dar de prea puține ori am dat greș și niciodată n-am dat-o în bară complet. Adică nu am făcut vreo previziune complet pe lângă. Nu, asta nu înseamnă că am abilități de Nostradamus, mai degrabă din alea de Casandră. Dacă aveam capacitatea de a privi cu adevărat în viitor, mai credeți că eram prin România? A fost o vreme când am avut speranțe, am avut așteptări. Între timp nu mai sunt tânăr, nu mai am speranțe și nici așteptări. Am în schimb experiență și pe baza ei îmi formulez părerile și predicțiile.
Nu o să fie bine. Nu o să fie bine deloc. Și la modul general, dar mai ales în ceea ce privește viitorul Educației. Asta dacă Educația mai are vreun viitor. Sincer, nu prea mai văd vreun viitor pentru sistemul de învățământ. O concluzie și o previziune în același pachet, cum s-ar spune. Încerc să storc din mine măcar o picătură de optimism, dar nu mai este de unde. Chiar nu mai este de unde, oameni buni, și nu prea mai este de ce.
A fost rău cu Șocâtele Daniel David. Foarte rău… În câteva luni individul a reușit să o lase fără lopată pe Ecaterina Andronescu, o reușită cât se poate de negativă, aparent dificil de depășit, dar se pare că se dorește și treaba asta, chiar se insistă.
De ce spun asta? Din mai multe motive, să le luăm pe rând…
Demisia lui Daniel David a fost semnalul cât se poate de clar că ofensiva împotriva sistemului de învățământ nu s-a terminat, ba dimpotrivă, se pregătește atacul decisiv. Un atac atât de mișelesc și de brutal încât până și Daniel David, care a crescut normele didactice fără să clipească și a concediat fără drept de apel zeci de mii de profesori, a refuzat să și-l asume. Având în vedere cât rău a făcut Daniel David învățământului, e cam dificil să-și refacă imaginea și să revină în politica mare, acolo unde e convins că trebuie să se afle. Cu alte cuvinte, nu prea mai are multe de câștigat, dar încă mai are de pierdut. De asta și-a dat demisia Daniel David, pentru că încă mai are de pierdut și încă mai speră să revină în politica mare, deși are nevoie de detergenți de calitate pentru a-și curăța cât de cât imaginea.
Dacă până și David, care a acceptat să ia măsuri fără precedent împotriva dascălilor a refuzat să-și asume măsurile propuse de Ilie Bolojan, e clar că învățământul românesc nu mai are niciun nenorocit de viitor. Voi, ăștia tineri, lăsați naibii visul de a deveni profesori și căutați-vă ceva mai rentabil de făcut. În învățământ nu a fost niciodată bine de trăit, dar se pare că dascălii nu au făcut suficiente sacrificii pentru a fi pe placul premierului Bolojan.
- Ministrul (încă) invizibil și somnul sindicatelor
- Ministerul Educației, ministerul nimănui
- România fără cultură (10) – „Fenomenul” Plăieșii
- Și, totuși, era un „el” – fragment
- Cititorul român nu mai vrea cărți moca. Și e de bine
Interimatul lui Bolojan… Da, e dătător de fiori. Portofoliul Educației a fost mereu râvnit și disputat. Tot felul de idioți – că altfel e dificil să-i cataloghezi – s-au văzut salvatori de sistem, dar nu au făcut decât să mai adauge o lopată de pământ la mormântul Educației. Indivizi lipsiți de talent și viziune, care nu știau pe ce lume trăiesc ei, darămite să-i îndrume pe alții, au cerșit pe la ușile partidului să fie puși miniștri. Și, dintr-o dată, nu mai vrea nimeni să fie ministru la Educație, iar Bolojan e silit să asigure interimatul? Asta sună a apocalipsă pentru sistem…
Dar, desigur, interimatul lui Bolojan nu poate dura o veșnicie. Legea spune că nu poate fi interimar mai mult de 45 de zile, dar asta nu înseamnă nimic; Bolo a mai fost interimar mai mult de cele 45 de zile pe care le prevede legea și nu s-a întâmplat nimic. Însă, până la urmă Bolo va trebui să desemneze un țap ispășitor – sau o coadă de topor – care să-și asume „reformele” din Educație. Cine va fi trădătorul care va arunca ultima lopată de pământ? Nu se știe, încă. Și, atunci când o să se știe, nu o să conteze prea mult. Pentru că va fi vorba despre un ilustru necunoscut. Un individ fără carieră politică și care nu visează la așa ceva, un individ obscur, pentru care singura realizare majoră în viață va fi că a fost ministru la Educație într-o perioadă în care nimeni nu a dorit să fie. Un ins mărunt, despre care încă nu știm nimic și despre care nu se va mai auzi nimic după ce își va face datoria și va fi înlocuit cu un politician de carieră care, în sfârșit, va putea să spună că el doar a moștenit răul, nu l-a comis.
Cine e acel nimeni care va da ultima lovitură învățământului românesc? Ei bine, aici nu mă hazardez să dau vreun nume. Nu-l cunosc pe ticălos, dar îl vom cunoaște cu toții în scurt timp. Interimatul lui Bolojan se scurge, trădătorii așteaptă să-și ofere serviciile. Somn ușor, România. Dormi cât mai poți dormi deoarece coșmarul e aproape și nimeni nu-i știe numele.