Acum câteva zile am primit rapoartele privitoare la vânzările de carte electronică pentru anul trecut. E mai bine decât acum doi ani, dar asta mai ales pentru că în 2025 au văzut lumina bitilor mai multe romane și povestiri. A contat și faptul că am semnat cu un distribuitor extern onest, ceea ce nu se prea poate spune despre mulți dintre cei care-și fac veacul pe piața de carte din România. Asta e partea proastă a industriei de carte autohtone. Partea cu adevărat proastă e că șarlatanii nu sunt un fenomen izolat, ba dimpotrivă, tind să devină reprezentativi pentru peisajul editorial românesc. Despre șarlataniile din industria de carte, cu altă ocazie. Acum e vorba despre raportul privind vânzările de carte electronică din anul precedent.
Cercetându-le ceva mai amănunțit și cu spirit critic, am ajuns la niște concluzii. Unele dătătoare de speranțe, altele nu…
Vestea proastă vine de pe hartă. În topul vânzărilor „pe țări” România a reușit să se plaseze în categoria „și alții”. A fost nevoie să sap ceva mai adânc în interiorul topului pentru a descoperi și România. M-am bucurat și nu m-am bucurat. M-am bucurat că e în top, m-a întristat poziția din top. Chiar nu se poate mai mult?
E drept că majoritatea cititorilor mei sunt de limbă română, adică români – nu-mi imaginez că voi ajunge vreodată atât de grozav încât cineva să se apuce de învățat limba lui Eminescu doar pentru a-mi citi cărțile în original. Cu alte cuvinte, cărțile au fost cumpărate de români răspândiți în toată lumea. Asta mă bucură, românii citesc…
- Ministrul (încă) invizibil și somnul sindicatelor
- Ministerul Educației, ministerul nimănui
- România fără cultură (10) – „Fenomenul” Plăieșii
- Și, totuși, era un „el” – fragment
- Cititorul român nu mai vrea cărți moca. Și e de bine
Mă întristează că vânzările pe România nu sunt cine știe ce grozave. Există, dar… Firesc ar fi ca un scriitor să fie cel mai vândut în țara în care s-a născut, trăiește și scrie, în țara a cărei limbă o vorbește, a cărei cultură o reprezintă. Ori, s-avem iertare, asta nu s-a prea întâmplat. M-au descoperit românii din Diaspora. Mă aplec până la pământ în fața lor, datorită cititorilor mei exist eu ca cititor, dar în sufletul meu de român îmi doresc să fiu citit și de cei din țară. Mai ales de românii din țară deoarece aici sunt mai aproape de mine. Deocamdată în sens fizic, legat de spațialitate, deoarece e cam devreme să pomenesc de ceva mai spiritual.
Vânzări reduse pe România… Ceva mai bine în Asia, bine în America de Nord și foarte bine în Europa. România a reușit să bată Antarctica – la câți cititori de limbă română sunt pe acolo nici nu e greu – Australia, America de Sud și Africa.
Mai multe cunoștințe m-au întrebat ce-și dorește scriitorul Ciprian Mitoceanu de la 2026. Îmi doresc foarte mult și foarte puțin în același timp: mai mulți cititori din România. Vreau ca în rapoartele de anul viitor România să fie pe primul loc.
Acum, că mi-am dorit asta, s-ar putea să mă fi pripit. Nu de alta, dar dacă anul viitor va plasa România pe primul loc, dar asta nu pentru că vor crește vânzările de carte pe meleagurile mioritice, ci vor scădea cele de pe alte meridiane? Ceva ca în bancul cu milionarul și miliardarul. O femeie se lăuda cum l-a făcut pe unul milionar. Înainte să mă cunoască pe mine era miliardar…
Gânduri bune vă doresc, dragii mei. Sper ca anul ăsta să-mi aducă mai mulți cititori din România la modul propriu, nu doar la evoluție prin comparație.