Suntem în plin haos. Încă nu știm cine anume o să-I urmeze lui Dimian la Ministerul Educației și, pe undeva, nici nu cred că e așa de interesant. Chiar nu mai contează… Indiferent cine va deține portofoliul Educației, nu va veni să facă reforme sau să îmbunătățească viața cadrelor didactice, ci va primi pe post de sceptru toporul tăierilor de austeritate. Asta ne așteaptă, să nu ne facem iluzii.
Dar, indiferent cine va veni la Educație, nu cred că poate face mai mult rău decât a făcut numitul Daniel David, zis Șocâte. Deși cred că s-ar cuveni, nu o să fac lista cu toate relele pe care acest individ arogant le-a făcut învățământului românesc pretinzând că reformează sistemul. Vreau să atrag atenția asupra unui alt aspect, poate chiar mai nociv decât activitatea din timpul mandatului și anume ipocrizia extremă a celui care s-a visat salvator de patrie.
Astfel, Șocâte a ajuns să critice măsurile pe care guvernul le-a luat sau le-a propus și o face la modul competent, adică vine cu argumente solide, nu cu abureli cum livra pe vremea când era mare ministru. Orice se întâmplă, orice se propune, David ia atitudine de partea binelui. Au protestat profesorii? Șocâte a trimis la București un autocar cu protestatari. Au decis cei de la butoane să mai taie din drepturile dascălilor? Șocâte s-a ridicat să atragă atenția că nu e bine, deși pe timpul lui era chiar foarte în regulă să distrugi munca profesorilor.
Ăsta e cel fascinant fenomen din politica românească. Cât timp ocupă funcția, omul de stat explică doct de ce toate măsurile sunt inevitabile, responsabile și absolut necesare. În ziua în care pleacă din funcție, se transformă aproape miraculos în analist obiectiv și începe să descopere toate defectele măsurilor pe care, până mai ieri, le apăra sau le punea în aplicare. Iar în cazul lui Șocâte, contrastul este și mai izbitor. Astăzi vorbește despre dialog, despre echilibru, despre necesitatea de a asculta profesorii și despre riscurile unor măsuri luate în grabă. Sunt observații care merită discutate. Întrebarea este alta: unde era același spirit critic atunci când avea toate pârghiile administrative pentru a influența deciziile? Dacă argumentele de acum sunt atât de solide, de ce nu au fost invocate cu aceeași fermitate în perioada în care conducea ministerul?
Este întotdeauna mai comod să descoperi problemele după ce nu mai răspunzi pentru ele. Din afara guvernului, fiecare decizie pare simplă, fiecare greșeală pare evidentă, iar fiecare tăiere devine condamnabilă. Numai că profesorii nu au nevoie de foști miniștri care explică impecabil ce nu trebuia făcut. Ei aveau nevoie ca acele argumente să fie rostite atunci când puteau influența decizia, nu după ce efectele au început deja să se vadă în școli.
Șocâte s-a vrut erou când cică salva învățământul de anumiți oameni ai educației care erau prea proști să priceapă necesitatea demersurilor lui aiuritoare. Acum se vrea și mai erou… Băi, Șocâte, știi cum stă treaba cu tine? Ai auzit de Amigos para Siempre? Prieteni pentru totdeauna… Tu ești Șocâte para Siempre. Șocâte pentru totdeauna. Nu ai nimic decent în tine. Poate că nu te-ai gândit la asta, dar nu încerca să devii un nou Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Părintele Calciu a suferit în temniță, a fost torționar, dar la un moment dat s-a regăsit și a început să lupte contra sistemului și a făcut-o cu implicare totală, știind foarte bine ce riscă.
Tu, Șocâte, tu ce ai riscat? Ce te-a obligat să fii ticălos? Gheorghe Calciu a fost forțat la modul fizic să-și asume rolul de ticălos, tu ai făcut-o cu bună știință și ipocrizie. Ai susținut că faci ceea ce trebuie, că faci ceea ce e corect, deși știai foarte bine care e adevărul. Ne-ai catalogat drept proști și inconștienți pe cei care te-am contestat – și nu am fost puțini. Erai tu deștept, eroul fără pată, mintea luminată… Iar acum vii și te dai specialist în sănătatea sistemului de educație. Nu, nu ești salvator, nici măcar specialist nu ești. Ești… Ești Șocâte și mai multe nu. Șocâte para Siempre. Recunosc că, până la tine, nici măcar nu eram conștient că a rămas atât de mult de distrus din învățământul românesc; abia tu ai reușit să deschizi ochii dascălilor.
În concluzie, nu poți fi ticălos asumat și lup moralist. Spre deosebire de mulți alții, care doar vorbesc pentru că nu sunt în postura de a lua decizii, tu te-ai aflat la butoane și știm cu toții ce decizii ai luat. Șocâte para Siempre!