La scurtă vreme după ce articolul „Un imperiu al ignoranței: Cum bursele oferă iluzia reformei în învățământul românesc” a devenit accesibil, unul dintre foștii mei elevi mi-a trimis link la un filmuleț de pe net însoțit de mesajul: Nici nu știți câtă dreptate aveți…
Din păcate, știu câtă dreptate am. După un sfert de veac petrecut la catedră am pretenția că am văzut multe și știu destule. Nu pot spune că am văzut tot – din fericire – și nici nu le știu pe toate – din nefericire, dar ceea ce știu, știu bine…
Știu că învățământul bazat pe burse anti-abandon școlar e cea mai ieftină variantă pentru guvernanți, dar și cea mai nenorocită. Iar dovada cea mai clară era protagonistul filmulețului și activitatea în care era implicat.
Un mucos de clasa a IX-a, bursier anti-abandon școlar al statului român s-a simțit deranjat de ceea ce i-o fi spus un bărbat de vreo șaizeci de ani (omul arată de parcă ar avea optzeci plus). Și pentru că merge la școală doar să primească bani, nu să învețe, nemernicul respectiv a avut timp să se gândească la ce i s-a întâmplat și să pună la cale o strategie de răzbunare.
- Românul și sângele de afacerist
- Profesori în Fața Justiției: Când Legea Se Aplică Selectiv în România
- Magazinul cu vocație. Cum să plătești cu sacrificiu și iluzii în învățământul românesc
Că s-a gândit nu e cel mai rău lucru de pe lumea asta. Cu toții gândim prost în anumite momente ale vieții, dar ne calmăm și nu trecem de la gând la faptă, ceea ce face lumea asta cât de cât suportabilă. Dar bursierul anti-abandon al statului român n-a fost capabil să-și controleze gândurile, așa că le-a transformat în faptă. S-a dus peste bătrân în casă și i-a livrat o cafteală zdravănă. Și pentru că în ziua de azi există rețele sociale și mulți proști care-și trăiesc viața pe ele, a găsit un alt bursier anti-abandon care l-a filmat, să nu cumva să ducă lipsă de dovezi atunci când o să-l aresteze Poliția. Ceea ce încă nu am cunoștință să se fi întâmplat; am aflat doar că un grup de justițiari – tot de liceu – și-au propus să-i bage mințile în cap în manieră românească. Adică să-l caftească…
Cu alte cuvinte, eșecul României Educate pe toate planurile. Un derbedeu al cărui loc e mai degrabă la pușcărie, deși încă nu are drept de vot, a mers câteva săptămâni la școală pentru că altfel pierdea banii de bursă. Statul, prin instituțiile sale, nu a făcut niciun efort să-l educe. România nu are nevoie de elevi educați în adevăratul sens al cuvântului, ci doar de absolvenți care să nu „știe bine o meserie” și să plece în străinătate, că tot a găsit Ciolacu explicația pentru exodul românilor.
Statul român, în loc să asigure condiții pentru educație de calitate, nu face decât să încurajeze greața de educație. Pentru că bursierii anti-abandon școlar nu vin la școală să învețe, ci doar să primească banii. De promovat promovează ca pe vremea lui Ceaușescu, adică fără vreo acoperire în cunoștințe și abilități, doar pentru că au mers un an întreg la școală și „rămânem fără elevi”, la care se adaugă behăiala ministerială cu „trebuie să reducem abandonul școlar”.
Școala – în special liceul – nu mai e de multă vreme un loc în care să-ți desăvârșești educația, ci un veritabil depozit de smunciți în care cel mai mult au de suferit elevii care chiar vor să învețe și profesorii care trebuie să suporte apucăturile pramatiilor pentru că, în caz contrar „crește abandonul școlar”.
Locul loazelor nu e în băncile școlii, ci eventual în spatele gratiilor, dar prin grija Partidului tot felul de nemernici „vin” la școală să aibă bani de țigări și băutură și să pună la cale tot felul de ticăloșii. Dacă ar petrece ceva timp în spatele gratiilor, pun pariu că ar descoperi alte motive de meditație.
Later Edit: Tocmai am aflat că nemernicul cu apucături de șmecher a fost săltat de mascați de la el de acasă, spre jalea babacilor, „care l-au crescut de mic și numai noi știm cât ne-am chinuit”. Dacă ar depinde doar de mine, i-aș băga la răcoare și pe ei. Așa, să aibă timp să se gândească la ceea ce contează cu adevărat.