Ce se întâmplă acum în învățământ nu mai pare bătaie de joc. E bătaie de joc în toată regula. În loc să facă grevă la Bacalaureat, liderii de sindicat au pus de-o inițiativă cetățenească prin care vor să schimbe „Legea Bolojan”. O inițiativă semnată de peste 160000 de persoane – având în vedere ce înseamnă inițiativa cetățenească e de așteptat ca nu doar cadrele didactice să fi semnat așa ceva.
De ce inițiativa cetățenească e cam egală cu zero și era de preferat greva la Bacalaureat? Să le luăm pe rând. Inițiative cetățenești au mai fost și nu știu vreuna care să se fi concretizat în lege. Liderii de sindicat se laudă că la presiunea inițiativelor cetățenești pe care le-au inițiat în acest moment procentul legal din PIB pentru Educație este de 6%, dar cât timp treaba e doar pe hârtie putem spune că de inițiativa respectivă s-a ales praful.
Prin urmare, chiar dacă inițiativa legislativă va ajunge lege – nu cred că se va ajunge până acolo, dar să presupunem – Guvernul va spune că da, e în regulă, dar nu sunt resurse, așa că va da o Ordonanță de Urgență prin care totul se va amâna. Cu alte cuvinte, aveți dreptate, dar o primiți mai încolo, când statul o să aibă bani. Or, s-avem iertare, când a avut statul român bani? Bine, pentru pensiile securiștilor a avut mereu bani, cu salariile profesorilor e mai greu.
Dacă liderii de sindicat ar fi vrut cu adevărat să transmită un mesaj Guvernului, aveau la dispoziție momentul perfect: Bacalaureatul. Nu există altă perioadă din an în care un protest al profesorilor să producă un impact mai mare. Nu pentru că elevii ar trebui transformați în ostatici, cum vor să dramatizeze unii, ci pentru că orice negociere serioasă presupune existența unei pârghii. Iar Bacalaureatul este singura pârghie pe care profesorii o au în raport cu un stat care, în restul anului, îi tratează cu aceeași indiferență birocratică.
- Sindicatele au ales petiția. Guvernul poate dormi liniștit
- Uniforma nu ține loc de educație
- Încă un protest inutil în educație
- I Will Find You – A brutally honest review
- Evaluarea Națională sau festivalul improvizației administrative
În schimb, am primit încă o inițiativă cetățenească. Încă o strângere de semnături. Încă o acțiune care produce titluri de presă, câteva postări indignate pe Facebook și, cel mult, un dosar mai gros pe biroul vreunui funcționar. Guvernanții au învățat de mult că astfel de acțiuni fac zgomot câteva zile, după care lumea își vede de viață. În schimb, o grevă organizată exact în timpul examenului de Bacalaureat ar fi arătat că profesorii chiar sunt hotărâți să-și apere interesele și că liderii lor sunt dispuși să meargă până la capăt. Diferența dintre cele două abordări este uriașă: una creează presiune reală, cealaltă creează impresia că se face ceva.
Iar explicația liderilor sindicali că nu puteau declanșa o acțiune de amploare pentru că Guvernul era interimar este, poate, cea mai slabă scuză din tot acest episod. Guvernul era suficient de interimar încât să nu poată fi presat, dar destul de stabil încât să emită ordonanțe și să prelungească, ca în fiecare an, suspendarea unor drepturi prevăzute de lege. Curios interimat! Când e vorba de amânat drepturi, executivul are toate atribuțiile necesare. Când e vorba să fie tras la răspundere pentru asta, brusc devine un guvern care nu poate face nimic și pe care nu are rost să-l deranjezi.
Și atunci apare întrebarea firească: dacă nici în timpul Bacalaureatului nu protestezi, dacă nici atunci când guvernul prorogă drepturi nu protestezi, dacă nici atunci când se schimbă reguli fundamentale nu protestezi, când anume consideri că este momentul potrivit? După ce legea intră în vigoare? După ce profesorii pierd definitiv ceea ce aveau? Sau după ce mai strângi încă două sute de mii de semnături pentru o nouă inițiativă care va sfârși, probabil, în același sertar ca toate celelalte?
Poate că tocmai aici este problema. Nu lipsa mijloacelor de protest, ci lipsa voinței de a le folosi atunci când ele contează cu adevărat. Pentru că un protest care nu incomodează pe nimeni nu este decât un exercițiu de imagine. Iar guvernele României au demonstrat, de zeci de ani, că pot ignora cu seninătate orice manifestație care se încheie la ora stabilită și lasă circulația liberă până seara.
Apropo, inițiativa cetățenească are șanse nule să intre în dezbatere în actuala sesiune parlamentară. Nu de alta, dar pe 1 iulie începe vacanța parlamentară. Cu alte cuvinte, motive perfect legale pentru a tergiversa la nesfârșit „presiunea” sindicatelor.