Simion Hăncescu este președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) din noiembrie 2011. El activează ca sindicalist în cadrul structurilor încă din anii 2000.
Marius Nistor conduce Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” din anul 2004. Acesta și-a început activitatea de formare și organizare a liderilor de sindicat în perioada 1992–2008.
Anton Hadăr este președintele Federației Naționale Sindicale „Alma Mater” (sindicatul din învățământul superior) din mai 2009. Anterior, el a deținut funcția de vicepreședinte al aceleiași organizații în perioadele 2000–2001 și 2006–2009.
Trei băieți veseli care se îndreaptă spre veșnicie. Veșnicie în fruntea sindicatelor, că în rest, după cum s-a văzut, nici măcar Iliescu nu a fost nemuritor în adevăratul sens al cuvântului. A rămas în istorie ca un ticălos, dar se știe cât de puțin i-a păsat de asta. A trăit clipa, după dânsul potopul. La fel și cu liderii de sindicat. Ei să trăiască bine, ce mai contează drepturile fraierilor care plătesc cotizații pentru o reprezentare ce nu mai există.
- Sindicalism pe viață: Hăncescu, Nistor și Hadăr
- Degrevare pe hârtie, prorogare în realitate
- Mai merită să te faci profesor în România de azi?
- M-am lămurit și cu Dimian
- Puținul care înseamnă mult. Cum a distrus Bolojan piața de carte
La drept vorbind, sindicatele n-au strălucit niciodată prin implicare, însă de când cei trei incompetenți de mai sus le-au preluat pe persoană fizică s-a ales praful de tot ceea ce presupune mișcarea sindicală. Asta pentru că Hăncescu, Nistor și Hadăr nu sunt decât niște oportuniști care și-au vândut colegii. Veniturile lor publice sunt foarte consistente, ceea ce nu se poate spune despre salariile celor pe care îi reprezintă și pe lângă ceea ce se poate citi în declarațiile de avere mai există și alte avantaje despre care nu se vorbește. Deplasări la tot felul de congrese și conferințe pe banii sindicatului, de pildă. Păi da, că ăștia trei se tot plimbă prin străinătate, probabil să-i învețe și pe alții cum se face treabă sindicală de calitate, pentru că ei n-au învățat nimic de pe unde au fost. Și logica ne spune că, de vreme ce nu s-au prezentat pe acolo ca învățăcei, s-au dus ca profesori.
Concediile mascate în vizite de lucru, conferințe și congrese reprezintă doar unul dintre avantajele de a fi mare lider, dar nu despre asta e vorba. E vorba despre faptul că ăștia trei i-au vândut pe profesori, iar aceștia se încăpățânează să-i țină în fruntea sindicatelor. Hăncescu, Nistor și Hadăr nu au ce căuta în fruntea sindicatelor. Hăncescu și Nistor trebuiau să demisioneze imediat după ce au distrus greva din 2023. N-au făcut-o și nici sindicaliștii nu le-au cerut să o facă.
Cea mai mare victorie a lui Hăncescu, Nistor și Hadăr nu este că au rămas atât de mult în fruntea sindicatelor, ci că au convins profesorii să considere normală această eternizare a mediocrității.