Adevărata „reușită” a lui Bolojan nu e impresia că a reușit să scoată țara din criză, ci faptul că a reușit să ne învrăjbească între noi. Statutul profesorilor, și așa foarte precar, s-a deteriorat foarte grav de când Bolojan a început să salveze țara.
Ajustările salariale – să nu le spunem tăieri de-a dreptul – poate că erau necesare, dar nu trebuiau făcute mascat și, mai ales, nu cu justificările puse la cale de Bolojan și Daniel David, acea caricatură de ministru, psiholog și ce se mai crede el. Pentru că Bolojan și David au venit cu cele mai proaste explicații pentru a-și justifica samavolniciile.
Daniel David a justificat tăierile de salarii prin „și Educația a contribuit la deficit”, deși bugetul alocat învățământului a fost mereu mai mic decât cel legal, iar profesorii nu-și primesc de aproape douăzeci de ani salariile legale. Și, de parcă nesimțirea nu era de ajuns, i-a mai făcut pe profesori și proști, să fie tacâmul complet. Cică s-a străduit să salveze Educația „Uneori am impresia că încerc să salvez Educația de unii oameni ai Educației, care efectiv nu înțeleg această criză majoră prin care trecem și uneori chiar să-i salvez de ei înșiși” – citat din marele psiholog, gânditor și, mai nou, salvator de Educație.
Bolojan, în loc să ceară înțelegere de la dascăli, să explice cum stă treaba cu criza, a început cu comparații cât se poate de neavenite și jignitoare. „Este greu de presupus că norma didactică în România s-ar mai putea întoarce la 18 ore, dacă în Germania este de 24 de ore”. Numai când mă gândesc la declarația asta mă apucă rușinea că l-am lăudat și i-am luat apărarea, ba chiar l-am dorit la butoane. Lăsați că vine Bolojan și pune țara pe picioare. Da, uite că Bolojan a venit și m-a umplut de fericire.
Surprinzător, Nea Bolo, dar ca în Germania vreau și eu. Dar vreau exact ca în Germania, nu doar ce convine sfeclei lu’ matale. Tu vrei doar să-mi bagi pe gât douăzeci și patru de ore pe săptămână, eu unul îți spun că le accept, dar să vină la pachet cu tot ceea ce are profesorul neamț. Salariu, în primul rând, pentru că mi s-a acrit de la atâta trăit din vocație. Vocația are gust de sărăcie, Nea Bolo, dar tu nu știi cum e, că ai plecat împușcat de la catedră. Dacă ai început ca profesor, de ce dracu nu ai rămas să trăiești din vocație? A, ți se lipea stomacul de spinare, de aia ai plecat.
Eu însă nu am plecat, eu am rămas și am rezistat până acum, doar că nu mai pot, pur și simplu m-am săturat. M-am săturat de condiții Est, dar pretenții Vest. Ai reproșat profesorilor că elevii nu au rezultate. Știi de ce nu au rezultate? Pentru că programa școlară e de tot rahatul, iar societatea e incapabilă să ofere modele de urmat. De ce să înveți? Câți au reușit în viață învățând și câți câștigă banii lălăind manele sau muzică populară de calitate inferioară? Nu prea mulți educați în top, așa e? Profesorii și-au tocit coatele pe băncile facultății, dar câștigă pe lună mai puțin decât un manelist la o chermeză. De ce și-ar dori cineva să devină profesor când cu trili li li măi se câștigă mult mai bine?
- Ca în Germania, Bolo, dar exact ca în Germania
- Privilegii sindicale pe banii celor din cancelarie
- Rezistența din cancelarie – semnele unei rupturi în Educație
- Rușine NN Pensii, rușine APAPR
- Cum și din cauza cui am ratat cariera de lider sindical
Degeaba încerci tu, ca profesor, să le explici copiilor beneficiile învățăturii, ei știu doar de „valoare” „număru 1” și de-abia așteaptă să termine opt sau zece clase să plece la muncă în Germania. Și știi ce, Nea Bolo? Copiii ăștia gândesc realist. Ce e mai tâmpit? Să înveți pe rupte doar să ajungi să trăiești din vocație, sau să muncești în străinătate, e drept că nu ca mare intelectual, dar pe un salariu onest? Mă gândesc din ce în ce mai des în ultima vreme la cât de cretin am fost că am ales să rămân în România și să trăiesc din vocație. Dintre colegii mei plecați peste hotare în tinerețe nu e unul care să spună că-i pare rău de pasul făcut sau să se plângă că-i merge rău.
De asta vreau și eu ca în Germania, Bolo. Vreau salariu de profesor nemțesc, vreau condițiile pe care le are neamțul la școală și, dacă s-ar putea, vreau și elevul teuton în bancă. A, și-i mai vreau și pe părinții din România „nemțizați” pentru că m-am săturat să suport proasta creștere și mârlănia românului, care vede în mine, ca profesor, doar cârpa pe care să-și reverse ofuscările din cauză că asta l-ai învățat tu și alții ca tine. Profesorul nu muncește, profesorul nu merită… Rezultate și pe urmă bani, munciți mai mult că în Germania profesorii au douăzeci și patru de ore.
Da, dar în Germania profesorii nu cumva au și salarii mai mari decât în România? Nu cumva elevii cu CES studiază la școli specializate și nu sunt integrați în învățământul de masă la modul dezastru cum se întâmplă în România? Nu cumva profesorii din Germania primesc materiale didactice și consumabile de la școală?
Și să nu vii cu comentarii de genul că Germania e Germania și România e România. Când te apuci să compari ceva, mergi cu comparația până la capăt. Altfel, nu ești decât un nesimțit cinic.