Spre deosebire de judecători, polițiști și securiști, profesorii pot mânca pensie de la 70 de ani

Până la urmă România are sau nu Constituție? Întreb pentru mine, dar și pentru cei care nu au curajul să facă asta. Are România Constituție sau e o țară a fărădelegii? Și nu răspunsul oficiale e cel corect, ci acel răspuns care reflectă realitatea de pe meleagurile unde doi ciobănoi hapcăi s-au gândit să-l omoare pe cel de-al treilea. Și respectivul, deși avertizat, acceptă situația cu o resemnare vecină cu imbecilitatea. Cât de reprezentativă e „Miorița” pentru poporul român…

Oficial, avem Constituție. Neoficial însă…

Articolul 16 din Constituția României precizează următoarele: „Nimeni nu este mai presus de lege”. Dacă ar fi respectat, ar fi mai bine de trăit în țara asta. Dacă…

Cu puține zile înainte de începerea anului școlar, Ligia Deca, actualul ministru al Învățământului, a venit cu o veste „grozavă”. Nu ăsta e cuvântul folosit pentru a descrie vestea, dar cam pe acolo. Cică profesorii pot rămâne la catedră până la 70 de ani. Cică s-a simplificat procedura, nu mai e nevoie de cine știe ce formalități pentru ca un amărât să stea la catedră până…. Până bănuiți ce se întâmplă.

Profesorii pot să rămână la catedră până la 70 de ani și asta ar trebui receptată ca o veste grozavă, cea mai grozavă din cariera de dascăl… În țara în care polițiștii, judecătorii și securiștii ies la pensie la patruzeci și cinci de ani, profesorii „au posibilitatea” de a ieși la pensie la 70 de ani și asta ar trebui să-i bucure.

Țara a avut un premier pensionat special la 52 de ani, deși se vede pe el că e încă bun de muncă și când spun asta nu am în vedere că ar fi bun de președinte. Ciucă ar putea să care saci de ciment sau bolțari la construcții, că nu pare suficient de inteligent să pună cărămizile în zid sau să tencuiască. Tot felul de categorii profesionale se pot pensiona devreme și foarte devreme, numai profesorii pot să stea la catedră până la 70 de ani. Deocamdată chestia cu 70 de ani e opțională, dar nu mai durează mult și devine obligatorie; nu e prima dată când se întâmplă.

Oficial, porcăria asta e justificată de penuria de cadre didactice din sistem și ministerul trebuie să se descurce cumva. În loc să dea salarii adevărate dascălilor, care să atragă în sistem tinerii capabili, ministerul a preferat să crească vârsta de pensionare pentru profesori. Gata, a rezolvat criza…

De ce nu se aplică soluția asta și la alte sisteme? De ce judecătorii și procurorii ies la pensie înainte de cincizeci de ani? Sau milițienii? A, cică se uzează fizic și intelectual, nu mai fac față efortului… Ei, ca să vezi… Aveți impresia că profesorii sunt imuni la uzură sau ce? De fapt, pe cine interesează cât de mult se uzează creierul unui cadru didactic atunci când își face treaba? Pentru minister e important să-i țină la catedră până nu le mai plătește nicio pensie.

Apropo de pensii, pe undeva, ministra Deca a lăsat să se înțeleagă că cei care vor trudi pe câmpurile cunoașterii până la șaptezeci de ani, eventual și după, vor avea parte de pensii mai mari și de asta e bine ca profesorii să profite de oportunitatea oferită. Și, desigur, sunt profesori care cer să rămână în sistem și după vârsta de pensionare și dacă există cerere… Câtă fățărnicie, cât jeg moral… Profesorii au dreptul la pensii oneste, nu e cazul să li se ofere dreptul de a munci în plus pentru o pensie mai mare. Oferiți pensii decente profesorilor și nu o să mai vedeți picior de pensionar în cancelariile din România, nu vă folosiți de necazul amărâților care vor să mai facă un ban pentru că altfel riscă să moară de foame sau din lipsa medicamentelor. Și, că tot veni vorba despre medicamente, reformați naibii sistemul de sănătate, astfel încât oamenii să poată fi tratați pentru contribuțiile la sănătate, să nu mai fie nevoiți să-și plătească tratamentele din buzunar, așa cum se întâmplă în momentul de față. Oferiți ceva oamenilor pentru dările plătite o viață întreagă la sta, nu doar oferiți „soluții”.

Sincer, mi-e silă… Mi-e silă când mă gândesc că, în loc să fac ceva util pentru mine, am ales să luminez mintea altora. Nu e timp pierdut, nu când vine vorba despre munca de dascăl, dar e timp pierdut când e vorba de salarizare, drepturi și program de lucru. Mereu am fost plătit în bătaie de joc, fără să se țină cont de sacrificiile făcute și de munca depusă. Pur și simplu am fost tratat ca un sclav de care statul se poate dispensa oricând. Mda, a fost o vreme când era bătălie serioasă pentru posturile din învățământ. Acum, că s-au deschis granițele și s-au mai deșteptat oamenii, cică e penurie de cadre didactice și ministra rezolvă cum se pricepe mai bine, adică te forțează să stai la catedră până la 80 de ani. Am scris 80 și nu 70?! Nu e chiar greșit… Ajungem și acolo…

Singurul mod în care puteți sprijini un scriitor este să-i cumpărați cărțile. Cărțile mele le găsiți aici.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *