Sâmbătă, după cum știți, am „ratat” „Let`s Do It, Romania!” dintr-un motiv cât se poate de întemeiat. Tony Monacu…
Bine, adevărul e că oricum nu mă duceam la „Let`s Do It, Romania!”, din motive pe care le voi explica pe parcurs – postul în care mă plângeam de inutilitatea acțiunii a strâns ceva comentarii și reacții (și poate fi consultat aici), iar majoritatea nu sunt de bine la adresa subsemnatului, de unde trag concluzia că suntem mai ipocriți decât ne pretindem. Dar lansarea cărții lui Dumitru Monacu – mult mai cunoscut ca Tony Monacu – a fost un bun prilej de a sparge monotonia de zi cu zi într-un târg de provincie unde mai tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă sub zodia lui „am marcat și noi momentul”.
Am avut oarece emoții cu privire la „ajung sau nu ajung” din cauze absolut personale – da, chiar nu ajungeam la „Let`s Do It, Romania!” nici dacă îmi doream. Dar uite că eu nu am vrut… Practic, cu doar o oră înainte de debutul lansării am fost sigur 100% că ajung. Bine, nu chiar 100% deoarece există meteoriți, catastrofe cosmice și planetare, pisica neagră și zodiacul chinezesc, Nety Sandu și Mercurul retrograd. Dar am ajuns la timp și am profitat de ocazie să schimb câteva cuvinte cu vechi prieteni. Mai greu cu autorul pentru că era efectiv sub asediu. Tony îmi e coleg de rubrică la „Monitorul de Botoșani” și până sâmbătă nu ne-am întâlnit față în față – ce ți-e și cu tehnologia asta modernă”… Până la urmă am stat și de vorbă, dar nu așa de mult pe cât era de dorit. Lansare de carte…
- “Blink Twice” or however many times you want, because you’re not really missing much anyway
- „(Foarte probabil) Ultima Aventură a lui Făt-Frumos” – acum și pe Google Play
- „(Foarte probabil) Ultima Aventură a lui Făt-Frumos” a ajuns unde-i este locul
Pe scurt, a fost frumos… Foarte frumos. Genul de lansare care te îndeamnă să crezi că literatura încă mai are ceva speranțe în România. A fost ceva public, dar, din păcate, cam puțintel din cel căruia i se adresează efectiv cartea. Aici cred că e și vina celor care s-au ocupat de organizare pentru că nu au făcut precizările și publicitatea absolut necesare. Sincer, am crezut că e vorba despre o carte pentru noi, cei care am depășit o anumită vârstă. În realitate, e o carte pentru absolut toate vârstele, dar copiii o vor găsi ca fiind absolut fabuloasă. Încă nu am reușit să o termin, dar am citit suficient cât să-mi formez o părere și să o recomand mai departe.
O lansare cu de toate. Cafea, apă – de neprețuit pentru cineva care a alergat la propriu să fie prezent la lansare și simțea nevoia de ceva hidratare – chiar și tărie. Doi actori botoșăneni au dramatizat un fragment din carte, dar am avut parte și de teatru în adevăratul sens al cuvântului, ocazie cu care am aflat și eu care-i treaba cu „Hostropățul”, chiar nu știam. Cu alte cuvinte, sufăr de genul de ignoranță care îmi dă șanse la educație (trebuie să recunosc, subsemnatul și dansurile populare nu se împacă deloc).
Au luat cuvântul Lucia Olaru Nenati, Florin Egner și autorul. Sincer, lui Florin Egner i-aș fi tăiat „microfonul” – pun ghilimele pentru că nu a existat un microfon ca atare. Asta pentru că a dat cam mult din carte, dezvăluind niscaiva finaluri de poveste. Sincer, lectura ar fi mers mai bine fără dezvăluirile respective. Acum, când citesc, încerc să-mi bag în cap că, de fapt, dezvăluirile respective erau legate de altceva. E bine, totuși, să rămână un pic de mister și pentru cititor.
Desigur, era loc și de mai bine. Dacă „Let`s Do It, Romania!” ar fi lipsit din peisaj, sunt sigur că printre cei prezenți la lansare s-ar fi numărat mai mulți copii. Însă, în loc să ia parte la un eveniment adevărat, să întâlnească un scriitor contemporan și, poate, să-l întrebe câte ceva despre meșteșugul scrisului, copiii de la Botoșani erau pe străzi, adunând gunoaiele aruncate de alții. Cică așa se educă în spirit civic…
Au mai fost și alte lansări de carte, pe alte meridiane apropiate. Ăsta e necazul cu lansările de carte, când nu sunt, nu sunt și când sunt… Una peste alta, de-abia aștept să prin următoarea lansare a lui Tony. Pentru că Tony poate…