Nici bine nu a început anul, că veștile proaste se înghesuie pe capul profesorilor. E drept, nu doar profesorii sunt vizați de vești proaste, dar dascălii sunt, fără doar și poate, cea mai năpăstuită categorie socio-profesională din România. Astfel, de ani întregi salariile cadrelor didactice sunt plătite sub nivelul prevăzut de lege, dar astea sunt amănunte, nu? Dacă ai vocație, la ce-ți mai trebuie bani? Banii sunt o insultă pentru cel cu vocație. O mulțime de drepturi câștigate în instanță nu se mai acordă, iar aici complicitatea sindicatelor este de neiertat. Al treisprezecelea salariu, banii pentru cărți, pentru ținută (care nu au fost acordați niciodată), premiul de 2%, salariul de merit și multe altele nu se mai dau de ani buni.
Considerând că profesorii nu sunt umiliți suficient – la ce-ți folosește vocația dacă nu vine la pachet cu umilința? – guvernanții au decis să taie banii de navetă. Nu sunt bani pentru decontarea navetei cadrelor didactice…



Nu sunt bani pentru naveta profesorilor și aceștia trebuie să înțeleagă că țara trece printr-un moment dificil și bla-bla-bla. Cam acesta este discursul la care trebuie să ne așteptăm în zilele ce urmează (de fapt a și început). Profesorii trebuie să-și facă treaba chiar dacă nu-și primesc drepturile salariale și legale. Să se gândească în primul rând la elevii lor. Cu ce sunt vinovați copiii? Gândiți-vă la elevii dumneavoastră, dragi profesori.
Da, gândiți-vă la elevi, dragi profesori, că la copiii voștri nu se gândește nimeni. Voi aveți vocație, ce vă mai trebuie bani de navetă? De fapt, ce vă mai trebuie bani? Nu vă e suficientă vocația? Copiii voștri vor trăi și vor prospera cu aer, că bani de unde?
Decontarea navetei profesorilor nu este un moft, este o necesitate. Numai creierele mărunte din fruntea ministerului își pot imagina (și văd că asta fac) că profesorii fac zeci de kilometri între casă și școală și retur pentru că asta le face plăcere. Nu, creiere luminate ce sunteți! Mulți profesori fac navetă de zeci de kilometri pentru că nu au reușit să prindă un post mai aproape de casă. Fac navetă acolo unde au reușit să prindă un post, nu unde au chef. Și de cele mai multe ori profesorii fac naveta cu mașinile din dotare, iar acesta nu este un lux, este o necesitate. Doar nu credeți că societățile de transport călători își stabilesc rutele în funcție de orarul dascălilor…
- Blestem pentru o vacă
- Prima bancă: obsesia părinților și reforma absurdă a Ministerului Educației
- Drama profesorilor navetiști – nici măcar promisiuni neonorate
- Guvernul are bani doar pentru naveta unui singur profesor
- „Nuntă pe bani” – un film ce merită atenție
Dar, că tot am adus vorba, decontarea navetei se făcea – pentru că nu o să se mai facă – la prețul abonamentului la mijlocul de transport în comun. O manevră prin care statul atenta la banii cadrelor didactice, deoarece costul carburanților era, în realitate, mult mai mare. Am mai scris despre subiect… Cu cât distanța între școală și casă e mai mare, cu atât costurile navetei sunt mai mari. Dar statul, în marea înțelepciune a derbedeilor din fruntea lui, au preferat să plătească la nivelul abonamentului. Astfel, profesorii au devenit sponsorii învățământului românesc. Pentru că naveta nu presupune doar consum de combustibil. Mașina mai are nevoie de ulei, revizii, piese de schimb, cauciucuri de iarnă și multe altele, pe care profesorii le plătesc să-și poată face treaba.
Și, în loc de mulțumire, în loc să primească salariile legale – care ar face mai suportabilă naveta – dascălii nu mai primesc nimic. Țara nu are de unde să le plătească naveta.
Vorbim de aceiași țară care a găsit mereu bani pentru plata pensiilor speciale, care au tot crescut ca număr și valoare. De țara în care un anume profesor a tocat milioane de euro pe deplasări de lux cu avioane private. Da, e vorba despre Iohannis, profesorul parvenit care, iată, refuză să plece din fruntea statului, deși legal vorbind nu mai are ce căuta acolo și, de la înălțimea funcției nemeritate, își sfidează colegii de breaslă.



Poate că e prea mult spus că Iohannis este coleg de breaslă cu dascălii. Omul nu are în el nimic de cadru didactic, e doar un tip sinistru care nu a făcut nimic pentru învățământ, deși s-a tot lăudat cu proiectul de țară „România educată”. De ce să se implice? El unul a primit ce și-a dorit. Cât timp nu a fost plecat în excursii de lux, plătite și din banii cadrelor didactice, a făcut săptămânal naveta București-Sibiu. Cu coloana oficială, desigur, că așa o valoare de președinte nu putea să se deplaseze cu trenul. Oficial e vorba despre securitatea individului, deși ne întrebăm de ce anume ar atenta cineva la persoana neamțului. În multe țări din lume demnitari de rang înalt și chiar președinți călătoresc cu mijloacele de transport în comun, inclusiv cu avioane de linie. Dar la noi se merge pe opulență, pe ciumegeală, că are țara bani. Astfel, Iohannis a făcut naveta București – Sibiu săptămânal, să se vadă cu „duoamna”, eventual să încaseze chiria pentru casele alea, știți voi care.
Că tot am pomenit de casele sasului… Individul a pierdut două și trebuia să dea ceva parale la stat. Nu a dat pentru că în România legea e opțională și numai fraierii dau bani la stat. Cum ar fi profesorii care își recuperează banii de navetă din meditații. Asta a fost marea reformă a educației: fiscalizarea meditațiilor. E nesimțire totală să ceri bani la stat de la cei cărora de aproape două decenii nu le-ai plătit salariile legale, dar uite că se practică.
Guvernul nu mai are bani pentru naveta cadrelor didactice pentru că i-a cheltuit Iohannis pe naveta lui de lux. Cât timp sunt bani pentru extravaganțele dovleacului din fruntea statului, plata navetei cadrelor didactice n-ar trebui să reprezinte o problemă. Dar uite că e…