Blestem pentru o vacă

În ultima perioadă, din fericire aș putea spune, nu am prea mult timp liber. Da, din fericire… Dacă aș avea prea mult timp liber – sau măcar timp liber – asta mi-ar da de bănuit. Dar chiar și în situația în care timpul meu e cam drămuit, sunt momente în care-l cam pierd aiurea. Așa s-a întâmplat și în seara asta.

Pentru că asta e realitatea, oameni buni. Profesorii sponsorizează Educația și nu o fac doar de când ANAF a trimis o circulară prin care naveta nu se mai plătește – apropo, manevra ANAF amintește de cea de la CCR. Adică cineva lipsit de competență face legi și dă sentințe.

Însă, să revin la vacă. Nu a durat mult și a venit vaca. Îmi asum aroganța de a o clasifica astfel cu mențiunea că-mi cer scuze de la bovine. O vacă pensionară de pe la Oțelul Roșu. Care, într-o limbă română aproximativă a spus că profesorii sunt „speciali”. Că au prea mult timp liber, pentru că proasta nu e capabilă să facă diferența între orarul de la școală și restul programului cadrului didactic. Că produc „analfabeți funcționali” și multe altele.

Nu m-a enervat vaca, dar m-a cam iritat agresivitatea ei în condițiile în care comenta în necunoștință de cauză. Cică profesorii ei au făcut naveta și nu i-a plătit nimeni pentru asta. Cu alte cuvinte, dacă pe timpul lui Ceașcă mergea asta, de ce să nu procedăm și acum la fel? Și vaca a început să își dea cu părerea și să pună la punct. Cum spuneam, o vacă pensionară cu prea mult timp liber și prea mulți bani, dar care, în loc să profite de aceste daruri – pe care nu prea le merita – și să-și plombeze carențele educaționale, își dădea cu părerea pe Facebook. La un moment dat m-a luat cu „bă băiatule”. Limbaj de vacă nostalgică, genul de țoapă care crede că dacă are o vârstă asta îi conferă anumite drepturi, inclusiv inteligență la găleată.

Personal, cred că cei care-și dau cu părerea pe rețelele de socializare ar trebui să comenteze doar pe marginea postării. Atât! Nu mai mult de sanda, vacă stupidă. La ce educație afișa, era clar că nu știe ce înseamnă să fii cadru didactic. Postările individei erau de nivelul clasei a V-a, dar ceva mai spre… Spre grădiniță.

Cum spuneam, m-a iritat. Așa că m-am gândit să-i livrez un blestem. Pentru ea e cam târziu, dar nu și pentru odrasle și nepoți. Să ajungă toți urmașii ei profesori. Nu neapărat navetiști cărora statul să le fure banii, doar profesori, e de ajuns. Și să aibă în clasă numai elevi ca băbocul respectiv. Să vadă și madama respectivă cât de „dulce” e pâinea de dascăl. Apropo, în urmă cu ceva ani am mai „blestemat” un ipochimen asemănător. Că ce vă tot plângeți voi profesorii că așa și pe dincolo, că aveți salarii mari, că nu munciți decât patru ore pe zi… Ei bine, blestemul l-a prins. Odrasla de existența căreia se făcea responsabil a ajuns la catedră. A renunțat după un an, dar a fost suficient ca babacul să-și schimbe optica. Cred și eu. Când în vine „lumina vieții” acasă bocită după o zi de program te arde la inimă, nu? Vai, copilașul meu cel muncit…

E ușor să judeci pe cineva dacă nu ai umblat în papucii lui. Dar dacă „năpasta” cade pe cineva apropiat, ajungi să înțelegi niște lucruri. Dar când ești vacă proastă… Cine știe? S-ar putea ca madama asta să nu priceapă nimic. Ups, blestemul a fost lansat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *