Care mai e statutul cadrului didactic în ziua de azi? Care mai este soarta învățământului românesc? Jale… Jale pe toată linia, oameni buni, și mai multe nu…
Zilele acestea am citit și eu despre elevul care a primit nota 1 la evaluarea inițială, dar părințeii au dat școala în judecată și au câștigat. Astfel, instanța a decis anularea notei pe motiv că profesorii nu pot penaliza lipsa cunoștințelor predate în alt an… M-a apucat durerea de cap, zău așa… Asta e România Educată sau ce mă-sa mai e?
Știu de ceva vreme despre cazul notei 1 la evaluarea inițială. Asta pentru că ziarele au prezentat cazul când încă era în fașă și, poate, mulți români au crezut că, totuși, se va face dreptate. Doar că numai de dreptate nu putem vorbi…
Despre ce anume e vorba, mai concret? Odrasla unor magistrați din Iași a primit nota 1 la evaluarea inițială, disciplina Educație Muzicală. Clasa a VI-a, dar asta nu contează prea mult… Contează că părințeii, respectivi s-au șucărit rău de tot și au inițiat o serie de demersuri pentru a anula nota respectivă. Și pentru că nici școala și nici Inspectoratul Județean nu le-au dat satisfacție, au mers mai departe, ducând cazul notei de 1 la evaluarea inițială în sala de judecată. Unde au câștigat, ceea ce deschide noi perspective de analiză pentru fenomenul România Educată.
Mai mult decât faptul că au câștigat mă surprinde motivarea instanței. Cică nu se poate da nota 1 la testul inițial pentru că materia din care a fost evaluat nu se predă la clasa a VI, ci s-a predat în anul școlar precedent… Inițial, părinții copilului au cerut anularea notei pe motiv că nota 1 se acordă doar pentru fraudă… Știam și asta, doar că „nota 1 pentru copiat sau suflat” e mai mult o sugestie metodologică, nu e ceva legalizat 100%.
- Românul și sângele de afacerist
- Profesori în Fața Justiției: Când Legea Se Aplică Selectiv în România
- Magazinul cu vocație. Cum să plătești cu sacrificiu și iluzii în învățământul românesc
Motivarea instanței are culoarea maro rău de tot și nu ține cont de realitățile învățământului românesc. Băi, judecătorii lui pește, tocmai de aia i se spune evaluare inițială, pentru că evaluează cunoștințele dobândite în anii precedenți. Nu a reușit să vă explice asta nimeni? Ăsta este rolul evaluării inițiale, să vezi ce știu elevii – ce mai știu, mai exact – din ce li s-a predat în anii precendenți. Să știi, ca profesor, de unde începi și ce ai de făcut. Practic, rolul evaluării inițiale a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, o hotărâre care ne arată, printre altele, de ce judecătorii beneficiază de pensii speciale.
Iar ce poate ieși de aici e de râsul lumii. Dacă mergem pe gândirea judecătorului care a pronunțat sentința asta, e clar că un profesor de matematică nu poate pune notă mică unui elev care nu știe tabla înmulțirii, deși e în clasa a V sau chiar mai răsărit. De ce? Pentru că nenorocita aia de tablă a înmulțirii a fost predată în clasele primare. Și, conform judecății drepte din România, profesorul de matematică poate evalua doar ce a predat în anul școlar curent.
Subsemnatul, ca profesor de istorie, nu are dreptul să-i întrebe pe elevii de clasa a VIII-a între ce ani s-a desfășurat Primul Război Mondial pentru că asta se predă în clasa a VII-a. Despre romani nu e cazul să-i întrebi pe elevii de clasa a VIII-a deoarece lecția cu romanii se predă în clasa a V-a. Vă dați seama în ce aberație de țară am ajuns să trăim? Dacă un profesor nu poate nota un elev decât pentru cunoștințele predate în anul școlar curent, e clar ce se dorește de la elevi. Toceală… Oricum e total aberant să intervii cu astfel de pretenții în actul educativ care, s-avem iertare, presupune ceva continuitate, nu doar tocirea ultimelor lecții. Vă dați seama ce precedent îngrozitor s-a deschis? În Cutia Pandorei nu a mai rămas mare lucru…
Dacă tot avem judecători în România, de ce nu se apucă să ofere posibilitatea părinților să pună notele în catalog, fără să mai fie nevoie de părerea profesorului sau de teste. Vrea babacul zece? Zece să fie, altfel se duce la Tribunal…
Interesant e și faptul că în cazul de față s-a mers pe celeritate; procesul nu a beneficiat de tratamentul obișnuit, ăla care presupune amânări până la prescriere. Pentru că, până la urmă, e vorba despre profesori și activitatea lor. Și pe ăștia nu-i iubește nimeni…