Azi îmi planificasem să vorbesc despre planurile pentru anul ăsta, însă n-a fost să fie asta pentru că m-am cam enervat. Recunosc, ce am scris până acum (chiar dacă nu mare lucru) și ceea ce urmează e scris la nervi. Nu spun că nu trebuie luat în seamă, că e vorba de afirmații din alea scrise sau spuse la nervi și, știți voi, pe urmă făptașul își cere scuze și spune că, de fapt, nu a vorbit el, au vorbit nervii și, prin urmare totul trebuie trecut cu vederea. O scuză jenantă, dacă e să intereseze pe cineva părerea mea. Atunci când individul are „nervi” nu prea mai acționează centrul ăla din creier. Ăla responsabil cu cenzura, autocenzura și ipocrizia. Pentru că, s-avem iertare, lipsa „nervilor” face casă bună cu ipocrizia.
Dar să revin la subiectul din titlu, că despre asta e vorba până la urmă, nu? Apel către bucureșteni să nu mai fie așa de proști. De fapt e un apel mai general; bucureștenii sunt primii vizați, dar nici mulți alții nu sunt excluși. Așa că îi rog pe toți la grămadă, dar în special pe cei din București să nu mai fie așa proști.
Zilele trecute, rețeaua aia chinezească mi-a aruncat pe ecran „experiența” Revelionului de poveste trăit de o bucureștească. Una care, s-avem iertare, cred că nu are ce face cu banii. Sau e așa cum e cuvântul ăla urât din apel. Patru zile de vis într-un sat din Bucovina, Revelion de enșpe stele și mâncare nu știu de care la „numai” 10000 de lei. Zece mii de lei. Sau o sută de milioane, pentru cei care încă nu au reușit să depășească șocul cu denominarea monedei naționale. Zece mii de lei pentru patru nopți în Bucovina, într-un sat cam oarecare, că nu e vorba despre vreo stațiune cu ștaif. Nici vorbă de Gura Humorului sau Vatra Dornei. Nu dau adresa exactă pentru că nu vreau să le fac reclamă nesimțiților care profită de prostia bucureștenilor.
Pentru că despre asta vorbim, despre prostie. Când dai zece mii de lei pentru un sejur de patru zile în Bucovina ești… prost. Poate că te duce mintea să faci milioane, dar dacă le spargi în halul ăsta ești prost, nenicule. Păi zece mii de lei sunt bani adevărați, nu mărunțiș. Și dacă ai muncit cât de cât pentru ei nu-i spargi așa, pentru că-i ai. O faci într-un mod mai… chibzuit.
Ai de gând să bagi zece miare într-un concediu? E în regulă, chiar foarte în regulă; problema apare când cu zece mii de lei plătești un rahat de sejur în Bucovina. Ce dacă e Revelionul? Sunt bani… Bani cu care puteai să faci și Crăciunul, și Revelionul la Praga. Și Praga chiar merită efortul și cheltuiala, v-o spun dintr-o experiență cât se poate de recentă. Nu am făcut sărbătorile la Praga, dar cam pe acolo. Și când o să bag două mii de euro într-un concediu dedicat sărbătorilor de iarnă la Praga o să mă duc, nu în Bucovina. E drept că în Bucovina încă se mai găsesc cazări la prețuri decente, prețuri pentru oameni normal, nu pentru proști cu bani – la Gura Humorului e o pensiune la care mă întorc tot timpul cu drag și recomand din inimă – Sim House, cu prețuri decente și servicii excepționale – dar eu unul am ce am cu cei care efectiv te jecmănesc. Zece mii de lei pentru un amărât de sejur într-un sat în care există atracții turistice, doar că-s la zeci de kilometri distanță nu e un preț decent, e o măgărie. E vorba de jecmănirea proștilor.
- Guvernul are bani doar pentru naveta unui singur profesor
- „Nuntă pe bani” – un film ce merită atenție
- „Tati part-time” – o mizerie de film
- „(Foarte probabil) Ultima Aventură a lui Făt-Frumos” – acum și pe Google Play
Și, pentru că tot insist cu asta, să vă spun de unde și până unde eticheta cu proștii. Ei bine, nu-mi aparține. Acum ceva ani eram prin Bucovina cu elevii. Și copiii și-au dorit niscaiva tochitură la un punct turistic – din nou, nu facem reclamă că nu merită. Acolo era un nene burtos, echipat în costum național, genul de individ care mie personal îmi face greață. Tochitura grețosului avea preț de caviar, inaccesibilă copiilor cu care eram în excursie. L-am întrebat de ce anume cere atâția bani pentru așa o inginerie gastronomică, iar individul mi-a rânjit și mi-a împărtășit o cugetare pur românească:
„Bă, nu e prost cel care cere, prost e cel care dă”
Priceput?! Indivizi de teapa celui care am pomenit mai sus nu văd în voi, ăia care aruncați cu banii în stânga și-n dreapta niște clienți în adevăratul sens al cuvântului, ci niște proști care trebuie ușurați de parale. Și o fac la modul legal. Vă cheamă în Bucovina pentru Sărbătorile de iarnă și nu numai și vă iau banii. Bani cu care puteați face toate Sărbătorile de iarnă la Praga. Sau la Istanbul. Sau în Grecia ori Bulgaria. Dar nu, proștii merg în Bucovina, că acolo a văzut un urlatore popular lumina. Și dau zece mii pentru „experiență”. Mâncare adevărată… Nu zău? La banii ăștia trebuia să fie mâncare adevărată, dar tiktokăreasa se lăuda că a fost umplută cu lapte cu orez, papanași – ei, ca să vezi – platouri de-alea complexe și grele, dar pline mai ales cu barabule prăjite. Și să nu uităm de scrijele. Știți ce sunt scrijelele?! Barabule coapte pe plită. Din nou, nu mare inginerie culinară. Și e nesimțire să-l îndopi cu barabule coapte pe plită pe unul care a dat zece mii de lei pentru un jeg de sejur.
Prețuri exagerate, desigur. Calitatea serviciilor… Cât or fi de bune nu contează, oricum nu justifică porcoiul de bani. Dar, cum spunea burtosul, nu e prost cine cere, ci cel care dă. Și sunt proști, s-avem iertare, sunt mulți. Așa, ca chestie, am intrat pe Booking și am încercat să mă cazez (vorba vine) la locul ăla de vis. Nu sunt locuri libere nici la toamnă. Totul ocupat, că de! clienți sunt și la banii ăștia.
Băieții de la București… Nu mai fiți așa proști, că asta ne doare, cum se spune pe la voi. Ne doare la buzunare; din cauza voastră au explodat prețurile nu doar în Bucovina, ci și pe litoral și pe unde mai vreți voi. Dați căruțe de bani cui nu merită pentru ce nu merită. Și mă rog ca nu cumva autostrada aia București Bucovina să fie gata prea curând, că atunci noi, ăștia mai calici, nu o să ne mai permitem nici să bem o cafea în Bucovina. E drept, noi, ăștia din Moldova, mai calici de felul nostru, vă cam invidiem că vă permiteți să dați zece mii de lei pe patru nopți de cazare, dar vă credem și cam proști. Nu mai aruncați cu banii pe fereastră. Vă cere nemernicul zece mii pe un sejur? Să și-l bage în cur; mai mult de două mii de lei nu merită să dați pe patru nopți de cazare în Bucovina, cel puțin în localitatea unde o fraieră a aruncat zece mii. Vă dați seama cum râd tâlharii ăia, mari patroni de pensiune? Râd și cu curul de ea și-și numără banii. Le sticlesc ochii când văd că proștii cu bani nu sunt doar o excepție, ci nu se mai termină – până în toamnă nu găsiți nimic liber la locația cu pricina. Pentru ce dați atâția bani, oameni buni? Pentru barabule coapte pe plită doar că le spune scrijele și asta sună exotic? Pentru o plimbare cu trăsura sau sania? Pentru niște gogoși acoperite cu frișcă și dulceață la care li se spune papanași?
Nu mai aruncați cu banii, că din cauza voastră am ajuns noi, ăștia mai necăjiți, să ne petrecem concediile prin străinătate; e mai ieftin acolo decât la noi și condițiile sunt mai bune, dar nouă ne plac condițiile ceva mai modeste și vrem să plătim cât face, nu să-l ajutăm pe tâlharul cu pensiunea să-și recupereze investiția din două cafele.
Sunt curios cine o să mă înjure mai tare – bucureștenii care se vor simți ofensați de cuvântul urât din titlu sau bucovinenii cărora sper să le stric afacerea. Sper însă ca rândurile astea să deschidă niște minți și măcar câțiva oameni să ajungă la concluzia că nu trebuie să arunci în stânga și-n dreapta cu banii doar pentru că-i ai.
P.S. M-am calmat…