Atunci când premierul Bolojan a ajuns la concluzia că bugetului îi merge prost pe motiv de TVA redus la carte mi-am spus „Aia e”. A crescut TVA general, mi s-au tăiat veniturile prin creșterea normei de predare și am rămas și fără norma de hrană. Vești bune de peste tot, cum s-ar spune. Faptul că Bolo a mai ciupit ceva și de la cărți părea să nu conteze. Personal, sunt dependent de cărți – și nu din alea de polker. Am cumpărat cărți chiar și în 2010, în perioada austerității lui Băsescu și atunci chiar că am făcut foamea.
Pe scurt, m-am ghidat pe principiul că cine are de cumpărat o carte, o cumpără pentru că vrea să o citească, nu pentru că are TVA redus și, prin urmare, e mai ieftină cu câțiva lei. Asta funcționează cel puțin în cazul meu. Cumpăr o carte pentru că vreau să o cumpăr, nu pentru că e ieftină. Cumpăr pentru că vreau să citesc, nu pentru reduceri de preț.
Ca cititor m-am gândit că nu o să conteze prea mult creșterea prețului la carte. Ca scriitor m-am îngrijorat puțin, dar cei de la Bookforge au anunțat că subvenționează ei creșterea de TVA. Cu alte cuvinte, prețul cărților autorilor Bookforge a rămas același. Aparent, nicio schimbare care să afecteze cumpărătorul de carte. Dar au trecut ceva zile și am ajuns la niște concluzii dureroase.
Nu mă ascund, pe piața din România, perioada Bolojan a fost una dintre cele mai proaste, mai ales după săltarea prețului la carte. Nu se vindeau cine știe ce cărțile și înainte, dar în ultimele luni a fost dezastru. De ce anume? Am simțit pe pielea mea. Până acum cumpăram cărți doar din librării fizice, din martie am trecut pe virtual. Pur și simplu nu îmi mai permit. Asta pentru că veniturile mi-au fost ciuntite de creșterea prețurilor la alte produse și servicii. Norma de hrană era bună, dar de când halesc vocație pe pâine parcă mai e nevoie și de ceva legume, lapte, carne și alte nimicuri. La preț umflat, desigur.
Cititorii de carte fac parte, de regulă, din categoria studioșilor, adică acei elevi și studenți pe care Bolo i-a lăsat fără burse. Cei mai mulți foloseau bursele pentru a susține industria de carte, nu pe cea de păcănele, dar când a venit austeritatea, sacrificate au fost cărțile. Să terminăm cu ipocrizia aia că cine are de învățat învață oricum și oriunde, la fel și cu ăla de are de citit. Când nu mai ai bani de cărți, chiar dacă vrei să citești, le tai de pe listă, aia e. Nu renunți la pâine, la jucăriile pentru copil, renunți la cărți și te rogi să vină vremuri mai bune să poți și tu citi ceea ce vrei, nu ceea ce-ți permiți.
Mai pe scurt, austeritatea a lovit industria de carte direct, dar mai ales indirect. A lovit cu sălbăticie în cei care cumpărau cărți să le citească. Prețul cărților, și așa destul de piperat, nu a crescut foarte mult, dar au crescut sensibil prețurile la alte bunuri de strictă necesitate. Și atunci când nu are altă soluție, chiar și omul educat sacrifică lectura. Și ne mai mirăm de ce popor educat avem parte.