Acum, că nu mai i-au mai rămas prea multe zile din anostul mandat, președintele Klaus Iohannis s-a apucat să împartă decorații în stânga și-n dreapta. E unul dintre atributele funcției prezidențiale și, dacă nu a fost în stare să facă mare lucru pentru țară, măcar să decoreze și el ceva, acolo…
Cred că nu e deloc întâmplător faptul că decorațiile ultimelor zile s-au îndreptat mai ales către dascăli și unități de învățământ. Dacă decorează suficiente persoane și instituții o să poată susține că proiectul România Educată este o reușită, doar vedeți câte decorații s-au acordat celor care au dus învățământul românesc pe cele mai înalte culmi ale progresului și socialismului. Scuze, m-a luat valul și am citat dintr-un alt președinte clasic. Care și ăla avea rezultate, dar tot pe hârtie.
Nu e prima dată când Iohannis face exces de decorații. Acum ceva timp cei de la Times New Roman au publicat o „știre” conform căreia Iohannis și-a decorat bradul de Crăciun cu decorațiile refuzate de cei cărora le-a oferit. Acum însă decorațiile au fost acceptate, inclusiv cea acordată unui liceu cu promovabilitate îndoielnică la bacalaureat.
Când am citit știrea că Iohannis a decorat un liceu unde doar un singur elev a promovat examenul de Bacalaureat am avut o senzație de deja-vu. Hopa, iar au comis-o cei de la Times New Roman. Gluma aia cu bradul împodobit cu decorații returnate mi-a mers la suflet (și nu a fost singura pe marginea subiectului). Apoi am aflat că, totuși, nu e nicio glumă și m-am întristat. Ăsta e nivelul la care a ajuns România educată. În goana după validare și dovezi că proiectul de țară i-a reușit, Iohannis s-a apucat să decoreze în stânga și-n dreapta, fără să țină cont de merite. Practica asta cu decoratul fără noimă m-a dus cu gândul la generalii din Coreea de Nord, ăia care sunt așa de plini de decorații că nu li se mai vede uniforma. Decorații să fie, meritele nu contează.
Învățământul românesc are nevoie de investiții, de legislație adaptată zilelor de azi, de profesori bine pregătiți și școli cu condiții decente, nu de decorații, dar exact asta primește. Distincții și diplome și înalta apreciere a președintelui. Adică doar tinichele și diplome care nu valorează nici măcar cât hârtia pe care sunt tipărite. Și, ca și cum nu era de ajuns, sunt distribuite după criterii fanteziste, care nu au în vedere performanța școlară. Cică în cazul liceului cu promovabilitate aproape nulă la Bacalaureat – care se pare că e deja de ceva vreme școală profesională, dar mai are o clasă de seral să-și păstreze titulatura – s-au avut în vedere investițiile și nu performanța școlară. Te ia cu capul când auzi asemenea motivații. Păi tinicheaua lui Iohannis e ordinul „meritul pentru învățământ”. Da, așa se cheamă și asta trebuia să onoreze. Învățământul. Pentru investiții trebuia emisă un altfel de disctincție, dar administrația prezidențială nu se încurcă în amănunte.
Recunosc, sunt unul dintre cei care a avut încredere în Iohannis, dar individul n-a făcut decât să dezamăgească. România educată? Hai lăsați-mă… Nu e decât o abureală sinistră pe care decorațiile împărțite în stânga și-n dreapta cu nemiluita nu o pot cosmetiza. Avem nevoie de validarea activității dascălilor, de recunoașterea strădaniilor acestora, dar e total aiurea să decorezi o școală – o instituție, nu o persoană – în care promovabilitatea la Bacalaureat e ca vai de lume.
România educată ar trebui să fie despre alocarea procentului legal din PIB învățământului, despre investiții în educație, despre respectarea legislației privitoare la drepturile elevilor și cadrelor didactice. Ar mai trebui să fie și despre infrastructură școlară, despre reforme adevărate, nu doar pe hârtie sau nici măcar acolo. Dar, deocamdată, România educată e despre decorații…