Cauza: De ce în România zgomotul a devenit o formă de autoritate?
Beția libertății prost înțelese. După ce decenii la rând viața românilor a fost supravegheată și reglementată foarte strict, în 1989 s-a strigat „Libertate”. Și fiecare a înțeles prin libertate ce și-a dorit. Gata, s-a terminat cu „un grup de tovarăși” care raporta conștiincios orice încălcare a normelor de conviețuire socială, adică chermezele prelungite după ora 22. Păi la ora asta oamenii muncii se odihneau pentru a da maximul de efort în câmpul muncii. Liniștea asurzitoare a fost înlocuită cu hărmălaia asurzitoare. Înainte nu puteai să-ți etalezi starea materială, după 1990 nu te mai oprea nimeni să te ciumegești. Sonor maxim în boxe, să audă toți vecinii că tu ai cu ce-ți face viața frumoasă. Trascău și casetofon cu stație și boxe cât frigiderul. Am cunoscut idioți care scoteau boxele pe balcon…
În Epoca de Aur aparatura sonoră costa o avere. Și după 1990 nu se poate spune despre boxe că erau ieftine, dar au devenit. Tot prostul și le putea permite, așa că și le-a luat și le-a valorificat cum s-a priceput mai bine. Sonor la maxim la chermeze cu parizer și pateu. Azi e și mai și… Nu ai nevoie de cine știe ce investiție pentru a teroriza sonor un cartier întreg. Și dacă își permite boxe, nesimțitul își permite să plătească și amenda. Avem legi care sancționează poluarea fonică, doar că amenzile sunt suficient de mici încât să încurajeze fenomenul. Reclamatul plătește amenda, după care închide ușa în nasul polițiștilor și dă sonorul și mai tare, să facă în ciudă la fraieri.
Evoluție:
Anii ’90 – combina de pe balcon. Combina era scoasă la geam sau pe balcon și livra la maxim Azur, generic și gașca de prozeliți. Păi nu trebuiau să afle vecinii că te-ai pricopsit cu ditamai „combaina” și asta sublinia că ești cineva? Aveai bani, taică. Nu de mașină din Germania, dar de combină tot aveai.
Anii 2000. Rablele din Germania devin tot mai accesibile, așa că muzica s-a mutat la bordul lor. Și mașină, și subwoofer, suprema realizare în viață pentru mulți români. Atenția se atrage atât vizual, cât și sonor. Românii au realizat asta intuitiv. Rable dotate cu sisteme audio mai valoroase decât tentativa de vehicul au invadat străzile. Ciumegul nu se simte bine dacă nu te face părtaș la muzica lui.
Prezent. Boxa portabilă conectată la telefon, ce-ți poți dori mai mult de la viață? Mașină, evident, dar până să poți conduce așa ceva, ai boxă. Sunetul de proastă calitate și înaltă sonoritate te urmărește peste tot. Efectiv nu mai ai unde să te refugiezi, deoarece chiar și în cele mai retrase spații se găsește câte un dobitoc care să facă liniștea țăndări cu muzica la purtător.
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
- Educația are nevoie de un ministru, nu de un slugoi
- Cum scăpăm de nemuritorii din fruntea sindicatelor?
- Paradoxul suprem al sindicalismului românesc – eșecuri totale, mandate pe viață
- De ce dascălii plătesc cotizații unor trădători „aleși” pe viață?
Răul comis
Validarea mitocăniei ca formă de autoritate. Cel care dă muzica mai tare transmite un mesaj cât se poate de clar: Nu-ți convine, o iei pe coajă. Agresivitatea fizică merge mână în mână cu cea sonoră. Dacă un individ are apucături de ciomăgar, există toate șansele să fie „meloman” sonor. Dacă vrei să-i spui să reducă volumul, ar fi bine să iei în calcul niscaiva contuzii și o comoție cerebrală.
Dacă ești obligat să asculți de 10 ori pe zi aceeași piesă de succes facil bubuind de la vecinul, ce crezi că se va întâmpla cu creierul tău? Mai întâi urechea ta se va obișnui cu acel ritm, va transmite informația la creier, iar șansele să mai cauți vreodată ceva mai complex sau mai rafinat vor tinde spre zero. Timpul, sonorul și muzica proastă erodează caractere. Să reziști la un asemenea asalt ai nevoie de caracter, nu glumă.
Îndreptarea răului
Se poate face numai prin măsuri ferme. Amenzi adevărate și confiscarea aparaturii de produs zgomot. Na, mai ai la ce să asculți manele? În România actuală e ieftin să faci zgomot, dar dacă zgomotul ar deveni scump…
Crearea de zone liniștite. Domnule, aici se ascultă liniștea, nu boxele. Nu-ți convine, hai să-ți tai o amendă. Amenda zdravănă dată la timp e de multe ori mai eficientă decât ani întregi de educație, dar nici educația nu trebuie ignorată. Și e cazul să ne obișnuim cu căștile când ascultăm muzică în public. Nu e cazul să impunem altora gusturile noastre muzicale, nici să luăm cultură sonoră de la alții. Fiecare cu muzica lui.
În concluzie, boxa scoasă pe geam este pumnul în masă al culturii românești. Este semnul unei societăți care nu știe să comunice prin argumente, așa că urlă. Fără liniște, nu există cultură, ci doar un zgomot de fond care ne împiedică să auzim cum se prăbușește cultura românească.