Marian Godină… Am auzit că e mare vedetă la nu știu ce concurs (nu știu că nu mă uit la televizor și nici nu vreau să mă interesez). Așa că… De ce să nu profităm de moment?
E dificil de ignorat succesul de casă de care se bucură Marian Godină ca scriitor, însă dezastrul provocat în cultură este direct proporțional cu notorietatea și succesul individului. Practic, în cazul de față, se poate vorbi despre un fenomen sociologic transformat în succes editorial. Godină nu a reușit să producă literatură, ci doar să vândă cărți și a făcut asta profitând de vidul de autoritate morală în care se zbate de ceva ani România la care s-a adăugat nevoia publicului de a avea un erou tangibil.
Cauza unui succes de care literatura română se putea lipsi
Dacă e să-l credem pe Godină, succesul a venit cumva neașteptat. Un ziar a publicat despre polițistul care delecta urmăritorii de pe Facebook cu relatările sale insolite. Nu erau prea mulți, dar au devenit după ce articolul din ziar a fost mediatizat și s-au mai băgat în seamă și șefii lui de la Poliție, care l-au cam sfătuit să renunțe la treaba cu scrisul. Sincer? Trebuia să-și asculte șefii.
Dar după ce numărul de urmăritori a crescut exponențial, fie Godină, fie altcineva a înțeles că baza de urmăritori poate fi convertită în cumpărători de carte. Nu cititori educați, ci doar cumpărători. Oamenii nu au cumpărat cartea, ci personajul. Da, și eu am căzut în capcana asta, prin urmare nu doar că analizez fenomenul, pot spune că am făcut parte din el.
Succesul primei cărți a lui Godină s-a bazat în mare parte pe distrugerea barierelor intelectuale. Prima lui carte se caracterizează printr-un limbaj lipsit de metafore complicate, de comparații și de orice ar putea să ofere valoare literară. „Flash-uri din sens opus” e genul de capodoperă pe care poate să o servească orice tip hâtru la cafea sau la bere; avem atât de mulți povestitori talentați încât ieșirile la bere numai plictisitoare nu sunt. Orice polițist cu ceva experiență la activ are sacul plin cu povești mult mai grozave decât Godină.
A mai intervenit și mecanismul de validare și susținere; publicul a perceput cumpărarea cărții ca pe un act de susținere pentru polițistul anti-sistem. Cartea a devenit simbol politic, nu obiect cultural. Până la urmă, cei care îl urmăreau, îi citiseră deja toate „aventurile” pe Facebook. De unde știu toate astea? L-am urmărit și eu și îmi cer scuze pentru asta. Da, am cumpărat și cartea, dar mă așteptam să găsesc în ea altceva, ceva ce am găsit în cartea lui Traian Berbeceanu, mult mai puțin cunoscută, dar ceva mai valoroasă. Ceva…
Și să nu-l uităm pe Dacian Cioloș. Nu a fost cine știe cât timp premier, dar a fost la lansarea cărții lui Godină. Și a contat. Surprinzător, dar a contat. Eu unul l-am invitat pe Cioloș la lansările mele de carte. Mi-a dat cu seen și asta a fost.
- Cât plătești să nu te apere sindicatul
- Nea Bolo, hai cu comparația până la capăt
- România fără cultură – (11) Marian Godină
- Unde e prima de carieră didactică? Suntem în Februarie…
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
Răul produs literaturii române
Unul destul de consistent, după părerea subsemnatului. Dacă numitul Godină s-ar fi mulțumit cu succesul primei cărți, ar fi fost bine pentru toată lumea, mai puțin pentru el, desigur, deoarece n-ar mai fi avut conturile pline. Dar tipul a insistat cu alte produse de maculatură. Înainte de a-l diseca am făcut ceva cercetări – după ce am citit „Flash-uri” am decis că nu mai e cazul să-i dau vreo atenție – și pot spune că ceea ce a urmat e de-a dreptul hidos comparativ cu ce a început și asta pentru că unele cărți au pretenția de a fi educative. „În misiune cu Marian”, de pildă.
Godină a legitimat ideea că oricine scrie pe Facebook e scriitor. Noțiunea de autor s-a diluat mult în ultima perioadă, iar Godină are o mare parte de vină pentru asta.
Succesul polițistului-scriitor (puneți ghilimele acolo unde credeți de cuviință) a transmis un mesaj pe care editurile l-au recepționat cu promptitudine. Nu contează cum scrii, contează că ai urmăritori. Urmarea a fost o adevărată goană după influenceri dispuși să scoată cărți pe bandă rulantă. Literatura română a încasat încă una în plex. Nu destul că se vând puține cărți, dar majoritatea sunt tributare standardului Godină.
O lungă perioadă, atunci când intrai în librării, atenția îți era efectiv canibalizată de coperta de la „Flash-uri din sens opus”. Greu de ignorat. Literatura de calitate a fost exilată pe rafturile din spate, dar cui îi păsa? Godină vindea de rupea.
Metode de remediere
Donați bani pe Patreon. Îi plac banii, așa că dacă primește destui, poate că n-o să mai scoată vreo carte. S-a apucat de stand up comedy, dar o parte din glumițe și materiale sunt accesibile doar dacă trimiți ceva parale. Sincer, la câte parale a încasat vânzând maculatură cu pretenții de literatură, ar fi cazul să facă măcar concesia asta cumpărătorilor de carte trași pe sfoară și să le ofere acces gratis. Măcar cu atât le e dator având în vedere că majoritatea celor care i-au cumpărat cartea îi urmăresc și postările.
O soluție mai serioasă ar fi ca statul și asociațiile care pretind că se zbat pentru cultură să subvenționeze literatura de valoare și pe scriitorii care chiar produc literatură, nu godinisme. Autorii adevărați au nevoie de bugete de promovare deoarece le este imposibil să lupte cu influencerii de tip Godină.
Avem nevoie de educația cititorului pentru discernământ media. Chiar trebuim educați pentru a face diferența între o carte – eveniment social și o operă literară.
În concluzie, În concluzie, Marian Godină este „fast-food-ul” literaturii române contemporane. Gustos pentru unii, se consumă rapid pe marginea drumului, dar nu oferă nutrienții necesari pentru o cultură sănătoasă. Doar bibliotecă plină, nu și minte.