Au mai rămas puține zile din 2025 și sunt cât se poate conștient că nu sunt suficiente pentru a marca ceva deosebit la capitolul activitate literară, așa că pot face liniștit bilanțul. Care bilanț? Ăla literar… Adică nu mare lucru. Anul 2025 a marcat o premieră cam nedorită pentru subsemnatul, în sensul că nu am scris nimic. Nici măcar o afurisită de povestire, darămite nuvelă sau roman. Nu e de vină blocajul scriitorului, ci mai degrabă situația scriitorului în România. Am mai publicat câte ceva, dar nimic producție recentă. Recunosc, e vorba despre alunele puse deoparte în anul 2020. Mda, ăla an bun pentru literatură.
Am mai fost implicat și în alte proiecte, am citit mult, dar de scris… În afară de editorialele pentru „Monitorul de Botoșani” și din când în când câte o băgare de seamă pe prezentul blog nu am mai produs nimic cu pretenții de literatură fantastică sau de altă natură.
Cam atât despre bilanț. Nu e mare lucru, nu? Da, chiar nu e. Așa că e timpul pentru planuri.
Acum ceva timp m-am întâlnit cu un tip destul de interesant. Chiar foarte interesant. Dintr-o vorbă în alta, am ajuns la concluzia că nefericita cultură românească e cam la pământ. Și omul m-a întrebat:
-De ce am ajuns aici? Cum s-a întâmplat asta? Chiar nu se mai poate face nimic?
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
- Educația are nevoie de un ministru, nu de un slugoi
- Cum scăpăm de nemuritorii din fruntea sindicatelor?
- Paradoxul suprem al sindicalismului românesc – eșecuri totale, mandate pe viață
- De ce dascălii plătesc cotizații unor trădători „aleși” pe viață?
O rafală de întrebări în condițiile în care, pentru moment, nu prea eram capabil să răspund la o singură întrebare. Nu pentru că nu mă ducea capul, ci pentru că analiza stadiului în care a ajuns cultura românească necesită resurse cronologice foarte consistente. O misiune grea, dar nu imposibilă, prin urmare, în anul care vine o să mă ocup de trebușoara asta. Disecția cauzelor care au dus la decăderea culturii românești și, eventual, niscaiva soluții pentru remediere. Nu am pretenția că vor fi soluții ideale, ci doar „atât m-a dus capul”.
Și pentru că e rost de planuri ambițioase, am în plan ca, în anul care vine, să iau la rindea câte o cauză în fiecare zi. Asta pentru că sunt mai bine de 365 de motive pentru care cultura românească e în rahat până peste cap. Da, sunt mai multe, dar anul are 365 de zile. Sunt foarte conștient că nu voi reuși în demersul meu, dar mi-am propus să fac treaba asta. Ei, cam atât despre 2025, așteptăm cu interes 2026…