Mulțumesc mult, Andreea Băluteanu, pentru recenzia asta de pe Divahair.ro care m-a făcut să mă simt mândru pentru că i-am cam dat la temelie lui Făt-Frumos.
După ce am terminat de citit ce ai scris pe DivaHair, mi s-a făcut brusc poftă să-mi recitesc propria carte. Știam eu că e amuzantă, dar nici chiar așa… Am început să citesc și… da, e amuzantă rău de tot. Nu glumesc – m-am apucat serios să verific dacă într-adevăr am scris eu chestiile alea cu Făt-Frumos care se sufocă de la prea mult vin și Greuceanu care-l bombardează cu update-uri existențiale.
Alertă de spoiler: da, eu am fost. Și totuși, citind prin ochii tăi, mi s-a părut că povestea a devenit și mai savuroasă decât îmi aminteam. A trecut oleacă de timp și se cerea o recitire.
Îți mulțumesc că ai prins exact vibe-ul: hohotele alea de râs pe care le promiți sunt fix ce mi-am dorit să iasă din text, dar faptul că ai văzut și partea aia de „radiografie a lumii moderne” și „roman de suflet” sub tot circul cu zmei, Ileane și Prepeleci… asta m-a topit complet. Faptul că ai remarcat „nimeni nu vrea să fie Făt-Frumos sau Greuceanu, toți vor să fie Dănilă Prepeleac” – ei, bine, am simțit că mi-ai dat un premiu special, fără să știi. Asta era una dintre frazele cheie.
Așa că, pe scurt: mulțumesc că mi-ai dat ocazia să-mi recitesc cartea ca și cum aș fi cititor și nu autor. A fost o experiență haios-de-plăcută și mi-a confirmat că, măcar o dată în viață, am nimerit-o cu „ce s-a întâmplat după fericirea aia eternă”. De fapt, am mai nimerit-o și cu Harap-Alb. Băiat cu potențial și Harap-Alb
Cu drag și cu un pahar ridicat (fără să mă sufoc de data asta),
Ciprian Mitoceanu
Pentru cei interesați, recenzia e aici.