Ieri am scris câteva cuvinte despre ceea ce au de gând guvernanții pentru a reduce deficitul bugetar pe seama cadrelor didactice. Iar… Acum ceva zile premierul Ilie Bolojan se lăuda că a reușit ce și-a propus în privința deficitului bugetar, ba chiar mai mult decât și-a imaginat. Da, Bolojan primește laudele pentru ce a făcut, dar nota de plată pentru realizarea asta a lui a fost plătită mai ales de profesori. Se știe că dacă o strategie funcționează, e păcat să o abandonezi tocmai în acele momente în care țara are nevoie mai mare de parale la buget. Dacă ceva funcționează, nu e bine să-l repari, nu?
Bolojan a salvat patria și încă mai are de lucru, prin urmare, dascălii trebuie să se pregătească pentru un nou tur de sacrificii. Încă mai e de unde „tăia fără să se taie”, ca să mă explic mai ciudat. Am scris și ieri, simt nevoia să mă repet și astăzi. Indemnizația de dirigenție… Salariul e salariu, indemnizația e indemnizație, așa că Bolojan nu va tăia salarii, doar va elimina indemnizații. E o nuanță de exprimare cu care, ca profesor, m-am tot întâlnit în cei douăzeci și șase de ani la catedră. Cum creștea salariul pe vremea lui Iliescu și Băsescu? Se lua un spor, se băga în salariul de bază și salariul de bază creștea, nu se putea contesta asta. V-am mărit salariul… Da, ne măreau salariul. Prosteală pe față și la televiziunile de partid apăreau știri cu „profesorilor li s-au mărit iar salariile”. Vai de mărirea noastră…
Acum roata s-a întors, s-a adaptat strategia. Nu ne atingem de salarii, renunțăm la indemnizații. Norma de lucru e oricum de patruzeci de ore pe săptămână, așa că indemnizația de dirigenție e un bonus cam nemeritat. Hai să terminăm cu discriminarea asta între profesori; de ce unii să primească indemnizație și alții nu? Culmea e că măsura asta idioată despre care deocamdată se discută pe la colțuri, dar are toate șansele să devină realitate, a găsit ceva susținere în rândul cadrelor didactice. Da, domnule, să se elimine indemnizația de dirigenție… Păi dacă eu nu am, de ce să aibă altul, nu? E cât se poate de logic.
Eliminarea indemnizației de dirigenție ar „salva” bugetul; circa 85% dintre cadrele didactice încasează acest „spor nemeritat”, deci s-ar face economii serioase. Dar în cazul ăsta mai merită să fii profesor-diriginte? Evident că nu. Cadrele didactice care predau la ciclul primar nu prea au cum să se revolte; clasa vine la pachet cu „dirigenția”, așa că nu poți renunța la ea. La gimnaziu și liceu lucrurile se schimbă. Aici din trei profesori doar doi primesc indemnizație de diriginte, așa că unii dintre diriginți pot spune foarte salon că se lipsesc de așa o cinste. Nu se plătește, nu se prestează, ce e așa de greu de priceput?
- Rămânem și fără indemnizația de dirigenție?
- De la Băsescu la Bolojan, Educația în Austeritate Eternă
- Sindicatele din învățământ – tratamentul care a otrăvit sistemul
- Nu ai mâncat pâine de profesor? Atunci nu-ți da cu părerea despre stresul nostru!
- După ce ne-a furat tratamentul, Daniel David ne spune că suntem bolnavi
Personal, mă cam pregătesc de „reformă”. E posibil ca în lunile următoare – nu din anul școlar următor – indemnizația de diriginte să dispară de pe fluturașul de salariu. Nu voi avea inima să pasez dirigenția unui coleg care nu a mai avut parte de așa ceva, deci n-a mai mâncat până acum indemnizație de diriginte. Nu e corect față de colegi, nu e corect față de copii, dar nu vreau să fiu incorect nici față de mine. Așa că îmi voi face treaba pe principiul „voi vă faceți că ne plătiți, noi ne facem că muncim”. Minimul din minim, cam asta trebuie să livrăm. Activitatea la clasă și în rest nimic. Fără ore la dispoziția părinților, fără ședințe, fără activități extrașcolare cu finanțare din bugetul personal. Mda, cam acolo se duce indemnizația de diriginte, dar pe Bolojan nu-l interesează asta, nu-i așa?
Fără căutat sponsori, fără umblat pe tot felul de coclauri pentru a convinge tot felul de personaje că abandonul școlar o să le dăuneze în viață. Nu, doar stat la școală, activitate minimă pentru plată minimă. Rectific… Care plată minimă? Nici urmă de plată… Cu alte cuvinte, și strigatul catalogului e un efort gratuit.
Da, spre asta ne îndreptăm și știți ce mă râcâie cel mai tare? Că în tinerețile sale Bolojan a fost profesor.