În ultima perioadă am fost ceva mai activ pe blog, iar „realizarea” asta nu a trecut chiar neobservată. A crescut traficul – nu excesiv, dar e mai bine decât era pe vremea când nu scriam decât când îmi aminteam -, dar a crescut și setul de înjurături. Proporționalitate directă, cum s-ar spune. A crescut și numărul întrebărilor. Iar e de bine…
Multe dintre articolele acestui an au fost dedicate învățământului, dar mai ales activității sindicale. Bine, când vine vorba despre activitate sindicală normal este să te întrebi „care activitate sindicală?”, că nu prea e… Grosul activității sindicale e reprezentat de încasat cotizații. Atât s-a putut, vorbă din popor.
Mai mulți colegi m-au întrebat ce e de făcut? În învățământ nu a fost niciodată grozav, dar premierul Bolojan parcă și-a pus în cap să lase școlile fără profesori. Da,, e rău, dar e loc și de mai rău și, personal, sunt de părere că o să vedem cât de rău în viitorul apropiat, iar pentru dezastrul din învățământ Vinovate cu „V” sunt sindicatele.
Fără doar și poate, în învățământ avem cele mai proaste sindicate posibil, dar dascălii acceptă să fie oi de muls pentru genii ca Nistor, Hadăr, Hâncescu și alte valori. În momentul de față liderii de sindicat urlă că nu se mai poate și cer dascălilor să intre în grevă generală în martie. Cu alte cuvinte, vor să ofere un cadou generos bugetului de stat, așa cum au mai procedat și în trecut. Anul 2023, vă mai aduceți aminte? Profesorii au fost în grevă trei săptămâni, liderii au suspendat greva pentru niște promisiuni care promisiuni au rămas. S-a prorogat totul, așa că, din toată „victoria” s-a ales praful, iar bugetul a făcut economii. Trebuia să câștige cineva din greva respectivă. Și au câștigat. Liderii de sindicat și bugetul.
Cum spuneam, se vorbește iar de grevă, însă nu greva e soluția. Grevă s-a mai făcut și deja am vorbit despre rezultate. S-au obținut drepturi pentru dascăli, s-au obținut creșteri salariale și prime, normă de hrană, dar nu s-a primit nimic. S-a amânat și o să se tot amâne, prin urmare, având în vedere asemenea precedente, credeți că eventuala grevă va schimba ceva? Dascălii vor fi prostiți de lideri să stea în grevă vreo câteva săptămâni, cât să se poată echilibra bugetul. Se vor obține promisiuni, poate și termene ferme de aplicare, dar la timpul potrivit se va da cu prorogare, adică zero realizări.
- Procese, nu proteste
- Diaspora citește – măcar de acolo vine speranța
- Rămânem și fără indemnizația de dirigenție?
- De la Băsescu la Bolojan, Educația în Austeritate Eternă
- Sindicatele din învățământ – tratamentul care a otrăvit sistemul
Soluția firească e cea a demersurilor în justiție. Drepturi avem, doar că nu sunt acordate. Ordonanța 15/2008 nu a fost niciodată aplicată, ci doar prorogată, creșterile salariale ulterioare au tot fost amânate. S-a tăiat norma de hrană și Prima de Carieră Didactică, iar despre fondul de 2%, salariu de merit și al treisprezecelea salariu își mai aduc aminte doar cei mai în vârstă. Bani de cărți și de ținută (care nu s-au dat niciodată) și lista beneficiilor neacordate poate continua. Deci profesorii au drepturi și salarii, doar că nu le primesc. O nouă grevă nu va rezolva nimic, dar dacă sindicatele ar da Guvernul și ministerul în judecată…
Ei bine, dacă sindicatele ar deschide procese, la un moment dat ar reuși să obțină hotărârea judecătorească executorie. La ce Justiție avem, e posibil ca în România să nu obțină dreptatea, dar există instituții europene, așa că la un moment dat se va obține hotărârea judecătorească executorie. Iar dacă ministerul va proceda în continuare ca măgarul lui Buridan, se poate apela la executorul judecătoresc. Asta este calea, nu grevă pentru noi promisiuni. Dat Guvernul și ministerul în judecată și apelat la executor judecătoresc.
De procese avem nevoie, nu de proteste. Ați văzut ce efect a avut protestul de pe 4 februarie, da? Câteva mii de profesori au scandat în fața Guvernului, iar Bolojan nici măcar nu s-a sinchisit să se uite pe geam sau să trimită vreun păcălici să stea de vorbă cu protestatarii. Normal era să iasă el la discuții, pentru că de ceva timp e interimar la Educație. Dar nu a ieșit… Deci s-a înțeles ce era de înțeles, da? Degeaba protestează dascălii. Nimeni nu stă de vorbă cu ei, pe nimeni nu interesează drepturile lor. Ultima soluție nu e greva, ci procesul. Dați-i în judecată pe nemernici și la un moment dat se va face dreptate. Ori, s-avem iertare, ce așa procese au demarat sindicatele? Acum ceva timp am întrebat un lider de sindicat de ce sindicatele nu dau Ministerul în judecată pentru plata restanțelor salariale. Răspuns de lider? Păi nu se poate, că există o ordonanță care interzice procesele pentru revendicări salariale. Așa că nu mai dăm în judecată. E cât se poate de logic, nu?
Logic ar fi ca sindicatele să atace respectiva ordonanță în justiție. E atât de neconstituțională că se vede de pe Lună, dar sindicatele nu au apelat la proces deoarece știu foarte bine că ar câștiga procesul. Și atunci ce obligații ar mai avea guvernanții față de liderii sindicali?
Priceput, liderii de sindicat? Vrem procese, nu proteste. Procese!