De când a început anul ăsta școlar nu cred că a fost o zi în care să nu aud pomenindu-se de grevă în învățământ. Vorbesc despre asta dascălii, dar mai ales se vorbește pe stradă, pe la televizor și pe unde se mai poate. Da, chiar și în microbuz. Zilele trecute un individ care duhnea a amestec clasic de român cu păreri ce nu admit nicio altă părere – adică bere ieftină, țigară de contrabandă și parizer ordinar – discuta cu șoferul, dar urla să-l audă toată lumea că, dacă ar fi după el, nu le-ar da la profesori niciun leu și i-ar închide în școală, să nu mai vadă lumina zilei până nu-și bagă mințile în cap. Că uite ce prost educă tânăra generație.
Îl cunosc pe individ și-i știu și odraslele. Genul de pramatii pentru care școala nu a mai putut face nimic deoarece educația de acasă era solidă rău de tot. Dar nu despre genul ăsta de nesimțiți vreau să scriu. Momentan vreau să mă concentrez pe grevă. Dragi colegi, haideți să nu ne mai ascundem după deget și să privim realitatea în ochi. Cine vrea să facem grevă? Noi sau liderii de sindicat? Mi se pare mie sau liderii sunt cei mai vocali când vine vorba de făcut grevă? Liderii, ei urlă cel mai tare și flutură stindardul grevei, deși există soluții mult mai la îndemână și mult mai puțin costisitoare pentru sindicalistul plătitor de cotizație.
Nu prea am auzit de procese deschise contra măsurilor decise de guvernarea Bolojan și nu numai. e drept, sindicaliștii au protestat, dar i-a auzit cineva? E ca atunci când te cerți cu vecinul și știi că ai dreptate, dar el nu pățește nimic pentru că tu nu dispui de hotărâre judecătorească.
Liderii de sindicat au vocația trădării și ne vor trăda de fiecare dată când li se va oferi ocazia. Vreți grevă? Măcar să știți pentru cine faceți. Înainte de a semna pe tabel, vă rog să vă amintiți acel minunat episod din ianuarie 2024, când Anton Hadăr, președintele Federației Naționale Sindicale (FNS) „Alma Mater”, a calculat la Antena 3, care va fi pensia unui profesor pensionar, după un stagiu de cotizare de 44 de ani. Vă mai aduceți minte episodul? Nu l-am văzut în direct, deoarece nu sunt consumator de tv, dar mi-au spus colegii și, deși știam cam ce poate capul unui lider de sindicat din Educație, nu am crezut până nu am văzut un filmuleț salvat în telefonul unui coleg.
- O lecție de trădare sindicală
- Căutăm ministru la Educație. Se cere coloană de amibă
- Când liderii câștigă, profesorii pierd
- Greva profesorilor – cine câștigă, cine pierde
- Procese, nu proteste
După calculele lui Hadăr, pensia unui profesor cu 44 de ani vechime urma să salte la peste opt mii de lei. Opt mii de lei pensie pentru un profesor, vă dați seama? Opt mii de lei; chiar mai mult de opt mii. Eu nu aveam și nici nu am salariul ăsta, și profesorul pensionar cu 44 de ani vechime urma să primească opt mii și ceva mărunțiș pensie.
Vă dați seama ce s-a inflamat populația privitoare de Antenă când a auzit că un profesor are opt miare pensie? Iar informația asta era furnizată nu de ministrul Muncii și nici de cel al Educației, ci de un lider sindical din Educație, ceea ce asigura o credibilitate sporită, nu-i așa?
În realitate, manipulare în toată regula. Pentru cei din sistem, pensia de opt mii era o aberație, dar pentru cei din afara sistemului, pentru Bădița Rădăcină care are patru clase, opt mii sunt ceva de vis, ceva pentru care merită să-i înjuri pe nenorociții ăștia de profesori care au numai patru ore pe zi și nu-i învață nimic pe copii. Pentru Hadăr pensia de opt mii plus a bifat mai multe puncte pe lista de realizări. A demonstrat telespectatorilor anteniști cât de puternic e sindicatul profesorilor și ce multe a făcut sindicatul pentru membri. A arătat obediență pentru cei cu care colaborează în dauna sindicaliștilor și, chiar dacă nu și-a propus asta, a demonstrat lipsă de respect și considerație pentru cei pe care-i reprezintă.
Pentru că Hadăr a uitat să precizeze despre ce fel de profesor este vorba. A uitat să precizeze că „analiza” era făcută pe contribuțiile și pensia unui profesor universitar cu o carieră de 44 de ani. Profesor universitar, nu dascăl din preuniversitar; o mârlănie prin omisiune. E drept că Hadăr e lider la sindicatul universitarilor, nu a cadrelor didactice din preuniversitar, dar când spui „profesor” câți se gândesc la universitar și câți la dascălul din preuniversitar? Normal, preuniversitarul e cel mai la îndemână, nu?
Prin calculele lui, Anton Hadăr a făcut un deserviciu tuturor dascălilor din țara asta și a lovit urât de tot mai ales în cei pe care-i reprezintă direct, adică în profesorii universitari. Pentru că, s-avem iertare, o pensie de opt mii de lei pentru un universitar cu aproape jumătate de veac la catedră e o mizerie, nu credeți? Dar Hadăr nu crede asta, ba dimpotrivă. A jonglat cu termenii și omisiunile și a prezentat o pensie de profesor de mai mare dragul.
Ei bine, când vine vorba de sprijinit liderii, de făcut grevă, de mers la proteste, să vă amintiți de calculele lui Hadăr. Să vă amintiți cum și-a bătut joc de profesori și i-a pus într-o lumină nefavorabilă, asmuțind împotriva lor pe cei cu pensii mai mici – și câți au mai rămas după ce Hadăr le-a „făcut” profesorilor pensia opt mii – să vă amintiți cum a mințit și manipulat.
Într-o țară civilizată, după un asemenea episod, Hadăr ar fi demisionat de urgență din fruntea „Alma Mater”. De fapt, poate că nu, n-ar fi demisionat. Nu ar fi ajuns vreodată lider de sindicat și nici universitar.