În învățământ nu a fost niciodată comod de lucrat, dar e se întâmplă în ultima vreme depășește orice închipuire. Într-o perioadă mă bucuram când auzeam că vreun fost elev a îmbrățișat cariera didactică, acum însă, tot ceea ce le recomand elevilor pe care-i păstoresc e să se țină cât mai departe de catedră. Cel puțin de catedra din România. Du-te, frate, în ce domeniu vrei tu, dar nu-ți risipi talentul și energia în învățământ.
Statutul cadrului didactic e din ce în ce mai ingrat. Premierul a făcut austeritatea tăind fără milă atât finanțarea sistemului de educație, cât și din veniturile profesorilor cu susținerea necondiționată și foarte vocală a fostului ministru al Educației, Daniel David. Care ministru a spus că profesorii trebuie să susțină activ austeritatea deoarece au contribuit la escaladarea deficitului. Cum mă-sa să spui așa ceva în condițiile în care învățământul nu a primit niciodată ca finanțare procentul legal din PIB? Și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, David i-a făcut pe profesori nu doar ticăloși, ci și proști. A încercat să salveze Educația de oameni ai Educației. El ne salva, dar noi nu am vrut că suntem prea proști să înțelegem genialitatea măsurilor adoptate, iar asta a mai pus o cărămidă zdravănă la mausoleul urii societății împotriva profesorilor.
E multă ură contra dascălilor, dar prea puțini își doresc să încalțe pantofii lor. Recent, valul de ură a atins un nedorit apogeu după ce două profesoare au fost blocate în Dubai de războiul din zonă. Da, însoțesc un grup de elevi, dar majoritatea comentariilor pline de ură le privesc pe profesoare. S-au dus să viziteze Dubaiul pe banii copiilor. Cretină nație!
Ca profesor, chestia asta cu „merge în excursie pe banii copiilor” nu e nouă. E atât de veche încât de multe ori m-am gândit: „Ce-ar fi să nu mai fac nicio excursie, nimic, să-i ducă mă-sa și taică-su să vadă frumusețile patriei?” Da, să pună babacii osul la treabă și să organizeze o excursie de-aia adevărată, la care să nu mai plătească nimic la profesor.
- Nu mai fac excursii. Să-i plimbe părinții pe banii lor – și să vadă cât ține (1)
- Ministrul Dimian a venit cu lopata de acasă
- Bine a venit, Domnule Dimian – adio viitor, hello austeritate elegantă
- Mentalitățile cretine nu mor, se adaptează
- Zidurile ignoranței noastre sunt mai înalte decât Burj Khalifa
Până în momentul de față, cred că am organizat vreo sută de excursii și ieșiri la iarbă verde. Mai multe la debut de carieră, mai puține acum când mă gândesc să le răresc cu totul. Le-am făcut pentru copii, nu pentru că am dorit să vizitez eu nu știu ce pe banii lor. Doar nu credeți că-mi place să revăd de câteva ori pe an animalele jigărite de la Grădina Zoologică de la Rădăuți, Chilia lui Danil Sihastrul și Mănăstirea Putna. Sunt sătul de oalele și atelierul de olărit de la Marginea de pe vremea lui Ceaușescu, când alți profesori m-au dus pe acolo și nu și-a pus nimeni problema că s-ar plimba pe banii elevilor.
E frumos la Salina Cacica, dar există și alte locuri de vizitat. De ce tot revin acolo? A, elevii… Ei încă nu au văzut-o.
Sunt sătul de Cetatea de Scaun și cea a Neamțului. Niște ruine pe care statul se încăpățânează să le „conserve” în loc să le restaureze complet. Le vizitez de pe vremea când nu aveam buletin, dar tot revin prin zonă cu elevii. Muzeul Apelor de la Fălticeni e impresionant când îl vizitezi prima dată, dar își cam pierde din strălucire după vreo douăzeci de vizite și lista poate continua.
Dar, cum spuneam, copiii trebuie scoși din sat, să vadă și ei că lumea nu e doar un sat mai mare, cum cred ei și le spun părinții. Iar asta presupune efort și implicare, chestii pe care românașii verzi preferă să le ignore complet și să se concentreze pe „merg în excursie pe banii copiilor”. Măi cretinilor, aveți idee cât de solicitantă e o excursie? Trec peste partea birocratică. E de coșmar, dar e suportabilă. Există reguli și nu toate sunt tâmpite, le respecți. Însă excursia ca atare numai distracție nu e.
Deocamdată mă opresc aici, dar revin mâine. Sunt multe de spus.