Despre ultimele zile pot spune că au fost foarte agitate. Începutul de an încă își spune cuvântul; o mulțime de documente care trebuie prelucrate, dosare ce necesită analiză și multe altele. Cei care (încă) se mai încumetă să trudească la catedră știu ce spun.
Și, de parcă nu era de ajuns, blogul subsemnatului a fost ținta unui atac cibernetic susținut. Chiar foarte susținut, dacă ținem cont de consecințe, și anume faptul că site-ul a fost efectiv compromis. De ce anume? Pentru că deranjează… Și România se îndreaptă către dictatură…
În aceste zile s-a văzut, poate mai mult decât de obicei, că ne îndreptăm într-o direcție greșită, în care libertatea de gândire și de exprimare este pusă sub semnul întrebării. Trăim într-o țară cu pretenții democratice, o țară cu pretenții europene, o țară cu o Constituție care garantează libertatea de gândire și de exprimare. Ori, după cum se poate vedea, aceste libertăți ne sunt furate cu fiecare zi care trece. Fățiș, prin legi din ce în ce mai aberante, prin decizii judecătorești care încalcă flagrant legile rămase în sprijinul democrației și prin atacuri cibernetice. Se practică… Te deranjează cineva, ai mai multe posibilități. Fie intimidarea prin mesaje purtătoare de grijă, fie confiscarea „jucăriei”.
Mai pe scurt, blogul mi-a fost spart. Am reușit cu greu să-l recuperez, dar am reușit. Se pare că cel care a făcut treaba asta nu e chiar atât de specialist pe cât se pretinde. Un atac din România, ceea ce spune multe. De ce vreun român cu apucături de haker ar dori să pună mâna pe blogul unui scriitor – sau să-l scoată din circulație? Doar întreb… Dacă vrei să faci un ban din piraterie cibernetică, atacă, frate, ceva care chiar merită. Cu alte cuvinte, nu cred că a fost vorba de vreun Gigel care nu avea ce face. Și nu e prima dată când blogul îmi este atacat. De fiecare dată când spun ceva de „cine nu trebuie” se înregistrează atacuri suspecte.
Dar acum e bine, blogul e recuperat și reparat. Mai e de lucru, dar nu mai contează, important e că am la ce lucra. Mi-ar fi părut rău să-l pierd definitiv. Nu am prea multe articole – recunosc, la faza asta e de vină lenea și dacă nu m-ar fi tras de mânecă anumiți cititori nu aș fi scris mare lucru -, dar este blogul meu și cred că e o voce. Poate nu cea mai puternică, dar o voce…
Pentru cei interesați, cărțile mele se găsesc (și) aici.