Matematica lui Șocâte: două ore în plus egal patru

Am douăzeci și șase de ani la catedră și de ceva timp cam simțeam nevoia celor două ore de degrevare de la predare. Pot spune cu toată responsabilitatea, prin prisma experienței personale, că cei care au decis să ofere degrevarea de două ore cadrelor didactice cu peste cincisprezece ani vechime la catedră au fost foarte responsabili. Responsabili și lucizi, bazându-și decizia pe analize corecte. Și, cu riscul să mă tot repet, analize responsabile.

Da, e responsabil și necesar să reduci programul de lucru la catedră al unui cadru didactic trecut de o anumită etate și – eventual – vechime în învățământ. De ce spun etate? Nu toți cei care lucrează în învățământ au ajuns la catedră imediat după terminarea facultății și nu toți au început liceul după facultate. Neuronii unui cadru didactic au parte de o uzură accelerată și dacă cineva chiar ține la copii, chiar își dorește ca aceștia să învețe, ar trebui să țină cont de această realitate. Nu bat câmpii, nu cer ceva imposibil sau deplasat, dar dacă privim în jur, vedem că există domenii în care cei care activează sunt considerați specie ocrotită de lege. Există domenii de activitate în care se iese la pensie la vârste fragede pe motiv de stres, citit prea mult și câte și mai câte. Dacă un judecător își poate hali pensia la patruzeci și cinci de ani, de ce n-ar ieși și profesorii la pensie măcar la cincizeci și cinci?

Din păcate, țara e în criză și profesorii sunt chemați iar să o salveze. De ceva ani există o lege care dă dreptul la degrevare pentru profesorii cu Gradul Didactic I și cincisprezece ani vechime. Nu a fost aplicată niciodată, a fost tot prorogată, că așa e în România. Mda, speram și eu să am parte de degrevare ceva mai devreme decât în varianta clasică și care s-a aplicat, adică degrevare de două ore pentru cine are Gradul Didactic I și douăzeci și cinci de ani la catedră. Anul trecut am făcut cerere pentru așa ceva, dar mi s-a refuzat pe motiv de armată. Da, am făcut armata. În 2000, că era obligatorie, așa că nu s-a discutat. În 1999 am intrat în învățământ și în anul următor, în aprilie, am plecat să-mi fac datoria față de patrie.

Nu m-am dus în armată pentru că așa mi-am dorit eu, ci pentru că așa era pe atunci. Nu spun cuvinte urâte că nu e cazul. Am revenit în octombrie, prin urmare cea mai mare parte a stagiului militar am prestat-o cam când trebuia să am concediu de odihnă, dar nu contează. Statul român are legi și legile trebuie respectate. Partea proastă e că doar eu trebuie să respect legile. Statul român îi dă cu prorogare, cetățeanul nu.

Da, e lege, nu pupați degrevare. Am înțeles… Anul acesta trebuia să intru „de drept” pe degrevare, dar Șocâtele din fruntea Ministerului Educație a hotărât altfel. Nu doar că n-a mai acordat degrevarea cadrelor didactice care îndeplinesc condițiile legale, dar le-a crescut norma cu două ore. Formularea oficială a fost „norma didactică de predare crește cu cel mult două ore”. Cel mult două ore înseamnă patru pentru cadrele didactice cu Gradul Didactic I și peste douăzeci și cinci de ani vechime. Matematica lui Șocâte e matematica dezastrului. Să crești normele din pix nu e doar ilegal, e și crud și iresponsabil. Cum spuneam, de ceva ani simt nevoia acelei degrevări. Nervii, mintea mea, vârsta, au nevoie de asta. Organismul meu cere asta. În loc de drepturi legale, ministerul vine cu abuzuri. Și asta nu-mi place, nu-mi place deloc.

Șocâte e vinovat, fără doar și poate, însă cei mai vinovați pentru situația asta sunt liderii de sindicat. Profesorii au fost învinși de Șocâte, dar asta s-a întâmplat datorită trădării unora ca Nistor, Hadăr, Hăncescu, Hossu și lista poate continua. Detalii într-un material viitor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *