De câteva zile încerc niscaiva simptome: nas înfundat, tuse, ceva febră, niscaiva secreții nazale (de fapt destul de abundente), dureri de gât, răgușeală, ceva oboseală și dureri musculare. Cei care lucrează în învățământ și-au dat seama, cu siguranță, despre ce e vorba. M-a pălit o viroză – ca să mă exprim în moldovenește. O pălitură serioasă, dar o să trec cu bine și peste asta.
Viroză respiratorie… Medicul îmi tot recomandă să evit astfel de îmbolnăviri, că cică nu fac bine la sănătate. Nu fac, așa e, dar cum să eviți pârdalnicele de viroze respiratorii cât timp sezonul lor de glorie corespunde cu cursurile copiilor? Ești cadru didactic, e clar: ești abonat la viroze respiratorii.
Nici bine nu a început anul școlar și virozele au și început să dea bătăi de cap elevilor, părinților, dar și cadrelor didactice. Dacă ești cadru didactic și nu suporți consecințele virozelor respiratorii înseamnă că ai o sănătate de fier sau nu prea dai pe la ore. Îmi cer scuze pentru a doua explicație, dar s-au mai văzut astfel de cazuri.
Prin natura meseriei lor, dascălii sunt expuși la o mulțime de boli infecțioase și foarte mulți suferă din cauza lor. Cine este de vină pentru asta? Minunatul stat român și eventual președintele Klaus Iohannis, cu România lui educată cu tot. „România educată”, un proiect de tot râsul de care s-a ales exact un fâs. Cum s-a și dorit, de altfel, doar am văzut de ce implicare la nivel superior a dat dovadă dulapul din fruntea statului.
De ce spun asta? De ce arăt cu degetul spre Dulapul din fruntea statului în condițiile în care vorbesc despre virozele din școli? Pentru că, în opinia mea, România educată nu ar trebui să fie doar despre ce anume învață elevii în școli, ci mai ales despre condițiile de lucru ale dascălilor și copiilor. Virozele respiratorii sunt o problemă foarte serioasă, dar în România educată sunt tratate cu sictir. Unii părinți dau dovadă de o inconștiență fără margini aducându-și la școală odraslele gripate. Sau poate sunt eu prea aspru; poate că mai multă vină o are lipsa de educație decât inconștiența.
- Blestem pentru o vacă
- Prima bancă: obsesia părinților și reforma absurdă a Ministerului Educației
- Drama profesorilor navetiști – nici măcar promisiuni neonorate
L-am adus la școală că are ore și nu vreau să piardă lecțiile. Da, l-ai adus… Pot eu să-l trimit acasă? Nu prea, pentru că părințelul implicat îl aduce înapoi la școală. Are ore și nu vreau să piardă lecțiile. Dar vezi că îi curg ochii, că îi curg mucii până la podea. Lăsați că i-am dat Nurofen de acasă, nu vă faceți probleme, că e în regulă.
Și, uneori, e în regulă. Alteori nu… Acum ceva ani un elev mi-a leșinat în clasă. Virusat până în vârful firelor de păr, adus cu forța de mamă, care știa mai bine decât oricine cum stă treaba cu virozele și tratamentul. Lăsați, că nu se molipsește nimeni… Și nu s-a molipsit. Peste o săptămână jumătate de clasă era atât de virusată că medicul le-a impus efectiv suferinzilor să stea acasă.
Și, în timp ce-mi suflu nasul și tușesc de mă ustură plămânii mă întreb unde naiba sunt instituțiile statului? Unde mă-sa este România educată?
Dacă statului i-ar păsa câtuși de puțin de soarta elevilor – despre dascăli nu mai pomenesc, știm deja că nu interesează pe nimeni – ar exista în fiecare școală un cabinet medical deservit de personal specializat care ar efectua triajul elevilor. Zilnic, dacă e cazul. Cei depistați cu viroze ar putea fi trimiși acasă fără mare tămbălău; nu discuți cu medicul. Dacă ți-a spus să stai acasă pentru că răspândești viruși, atunci așa faci. Câte școli se pot lăuda cu cabinete medicale și medici sau măcar asistenți? Serviciile medicale accesibile ar trebui să fie regula, nu excepția, dar noi trăim în România educată, acea Românie în care profesorii sunt expuși la viroze și nu primesc nici măcar un set de șervețele.
Dascălii sunt foarte expuși la bolile infecțioase de sezon. Ghici cine le plătește medicamentele? Normal, profesorii din buzunarele lor, deși cei mai mulți se îmbolnăvesc din cauza nepăsării cu care autoritățile cu competență în domeniu tratează infecțiile din școli. Pe bune, dacă o ardem tot în stilul ăsta, la un moment dat școlile o să fie pline de nosocomiale, zău așa. O să te faci viroză numai dacă te uiți la un perete; nici nu e cazul să-l atingi…
Sănătatea mintală e importantă, dar nici cea trupească nu e de lepădat. Și primul pas pentru a asigura asta presupune existența cabinetelor medicale în școli. O să vedem așa ceva vreodată în România Educată? Sper că da, însă nu cred…