Am intrat în cea de-a treia lună a anului 2026 și încă nu avem ministru la Educație. E drept că februarie a fost cea mai scurtă lună din an, dar chiar și așa… De pe 22 decembrie, de când Daniel David și-a dat mult așteptata demisie, învățământul a rămas de izbeliște. Legal vorbind, interimatul lui Bolojan a expirat, însă legea nu prevede cine știe ce sancțiuni pentru situația asta, prin urmare…
Se vehiculează nume. Unele merită luate în calcul, altele nu. Unele spun ceva, cele mai multe nu spun nimic nici celor care le poartă. Dintre toate, parcă Mihai Dimian tinde să dea ceva speranțe sau – să nu-l lăudăm prea mult – pare mai în regulă decât concurența. Rector la Suceava, susținut de PSD și de Bolojan (gurile rele spun ceva și de Servicii), dar și el ezită; știe prea bine ce-l așteaptă – = un minister dezmembrat, cu buget tăiat, cu profesori în stradă și studenți care protestează pentru burse înghețate. E ca și cum ai numi căpitan pe Titanic după ce a lovit aisbergul – mulțumesc frumos, dar pas. Poate altă dată, după ce se găsește un fraier să livreze ce vrea Bolo.
Dincolo de zvonuri mai mult sau mai puțin justificate, cert este că învățământul nu mai contează decât ca pușculiță pentru susținerea austerității. De la Educație s-a tăiat cel mai mult, din sistemul de învățământ s-au redus cele mai multe posturi. S-au tăiat până și bursele de merit și cele ale studenților. Și, cu toate acestea, nu mai e mult până o să aflăm că Educația este prioritate națională. Suntem în 2026, în 2028 avem alegeri. Iar…
- Educația pe pilot automat: fără ministru, fără viitor, doar cu promisiuni goale
- Am greșit cu Bolojan – și nu mi-e rușine să recunosc
- Bolojan nu are nimic personal cu mine… doar cu buzunarul meu
- Recenzie la Făt-Frumos. Pe Divahair.ro
- Bolojan, luptă cu impostorii, nu cu sporul
Viitorul educației din România s-a conturat deja de multă vreme, acum e în faza de definitivare și e sumbru rău de tot. Generația care intră acum în liceu va termina facultatea într-un sistem subfinanțat cronic, cu profesori plecați în vest sau trecuți pe la meditații ca să supraviețuiască, cu universități care vând diplome ca să-și acopere găurile bugetare, cu elevi care învață după manuale vechi de 10 ani. Cei buni vor emigra – deja o fac – iar cei rămași vor învăța supraviețuirea, nu excelența. Educația nu mai formează cetățeni, ci doar forță de muncă ieftină pentru call-centere și fabrici low-cost.
În 2028, când se vor deschide urnele, vom vedea rezultatul: o țară cu diplomă în buzunar, dar fără viitor. Cu tineri care știu să dea like și să vândă pe OLX, dar nu să construiască ceva sustenabil. Cu un sistem care a transformat visul „Învață ca să ai parte” în glumă proastă: înveți mult, muncești mult, primești puțin și pleci repede.
Până atunci, ministerul rămâne vacant, bursele înghețate, profesorii disperați. Și noi, ceilalți, ne uităm cum se stinge lumina în școli. Pas cu pas, generație cu generație, România își taie singură craca de sub picioare. Și când va cădea, va spune că a fost vina altora. Ca de obicei.