Bănuiesc că la mijloc e vorba doar o simplă coincidență, așa că nu o să caut explicații. O să mă concentrez pe alte aspecte, care pentru mine contează foarte mult. Ieri, până în seară, am primit toate rapoartele de vânzări pentru luna ianuarie. Despre vânzările de carte vorbesc, doar nu despre altceva. Asta pentru că altceva nu vând.
După această introducere ce s-a dorit a fi oarecum amuzantă – dacă nu am reușit e numai și numai vina mea – să trecem la miezul problemei. Chestiile care ne doare, cum se spune prin sudul țării, acolo unde prefectului dezacordat îi merge de minune. De regulă nu prea fac asta, dar ieri s-au aliniat astrele și rapoartele, așa că m-am pus pe analize. Și mi-a dat cu Mercur retrograd. Mercur retrograd rău de tot, dacă vreți să mă înțelegeți.
Puse unul lângă altul, rapoartele de vânzări au dezvăluit o realitate care m-a întristat profund. În străinătate am vândut de douăzeci și cinci de ori mai mult decât în România. E drept, principalii mei cumpărători de carte au fost românii din Diaspora – în fața căreia mă înclin -, dar strict pe România vânzările de carte au fost… Au fost jenante rău de tot. Și asta mă întristează, am mai spus-o și cu altă ocazie. Mă întristează că în țara mea cartea nu se cumpără și nici nu se citește, iar efectele se văd la tot pasul și nu mai pot fi ignorate. Se întâmplă ceva în România și nu-mi place. De ce românul care ajunge pe alte meleaguri ajunge la un moment dat să prețuiască lectura, să cumpere cărți și chiar să le citească, în timp ce pe meleagurile mioritice lectura are statutul unei boli rușinoase?
- Diaspora citește – măcar de acolo vine speranța
- Rămânem și fără indemnizația de dirigenție?
- De la Băsescu la Bolojan, Educația în Austeritate Eternă
- Sindicatele din învățământ – tratamentul care a otrăvit sistemul
- Nu ai mâncat pâine de profesor? Atunci nu-ți da cu părerea despre stresul nostru!
Pentru că în România cartea a fost împinsă nu la periferia societății, ci dincolo de marginea ei; a fost exilată în zona rușinii sociale. Înainte era rușinos să te îmbeți și să te spargi în figuri după cum îți dicta „consumul”, acum e jenant să citești. Nu e cool să citești, dar e cool să te descurci dincolo de limita legii, e mai cool să fii analfabet decât să citești. Ăsta e nivelul la care am decăzut. Din păcate, se poate și mai jos și noi într-acolo ne îndreptăm.
În ultimele decenii am creat o cultură în care inteligența e suspectă, competența e enervantă, iar prostia e reconfortantă pentru că nu cere efort. E mai ușor să râzi de cineva care citește decât să recunoști că tu n-ai mai deschis o carte de când ai terminat clasa a IV-a.
Și totuși, românul plecat în afară descoperă brusc că lectura nu e o slăbiciune, ci o armă. O armă fără de care ești mut într-o lume care vorbește în propoziții lungi. Printre străini, românii învață. În România se dezvață, se leapădă de cultură și lectură cu o determinare demnă de o cauză mai bună. Românul din țară nu se laudă cu ce cărți a citit el, ci că nu a citit nicio carte. Omul care citește e etichetat în fel și chip și luat peste picior. Adevărata „valoare” e analfabosul.
În România reală și nemijlocită – nu în Diaspora – lectura e percepută ca un moft de om slab, incapabil să se descurce în viață doar pe bază de combinații și potlogării. Asta e realitatea în România needucată, în societatea tot mai isterizată și manipulabilă. Să ne mai mirăm că suntem ușor de păcălit, greu de scos din mocirlă și imposibil de convins cu argumente?