Aparent, sindicatele din învățământ se pregătesc de grevă. În realitate, sindicatele pun la cale o țeapă de proporții pentru proprii membri și, desigur, vor să facă ditamai cadoul bugetului de stat. Adică nimic nou sub soare; sindicatele trădează, bugetul face economii, iar membri cotizanți rămân cu buzele umflate. Un scenariu atât de cunoscut și de anticipabil, dar care încă funcționează.
În urmă cu ceva zile, prin școli au ajuns niște chestionare prin care liderii au „sondat” atmosfera și au propus grevă fie în luna martie, fie în iunie. Să fii dascăl și să faci grevă în martie e tâmpenie curată; nu contezi pentru nimeni. Iunie e mai aproape de adevăr, cu condiția să faci grevă chiar în timpul examenului de Bacalaureat. La Bac greva are impact maxim cu sacrificii minime. Da, fraților, asta trebuie urmărit atunci când organizezi o grevă. Impactul cât mai mare cu sacrificii cât mai mici din partea membrilor de sindicat. În 2023 greva a ținut mai mult decât și-au permis membrii de sindicat, ceea ce i-a surprins mai ales pe lideri, care au ales „suspendarea” grevei – ăsta a fost cuvântul folosit, suspendare – fără să se consulte cu sindicaliștii care își rupeau de la gură la modul cel mai propriu pentru a protesta.
Anul trecut era rost de grevă și încă cum… Se știa foarte bine despre intenția lui Daniel David de a mări norma de predare, dar liderii de sindicat nu au mișcat un deget. În loc să facă grevă la Bacalaureat, au preferat să protesteze în fața Ministerului Educației . Patruzeci și două de zile de protest, timp în care nimeni nu s-a obosit să discute cu sindicaliștii. Previzibil? Păi ăsta a fost planul de la bun început, oameni buni. Liderii de sindicat se agită să arate cât sunt de implicați, dar pe la spate își numără arginții primiți pentru trădare. De ce să ții oamenii în soare patruzeci și două de zile, de ce să-i chemi din teritoriu la București să facă hărmălaie la Minister când se știe foarte bine că astfel de „proteste” se încadrează la categoria „câinii latră, caravana trece”. Dacă s-ar fi făcut grevă la Bacalaureat, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Dacă… Dar nu s-a făcut.
La greva din 2023, când mai era puțin și examenul de Bacalaureat era amânat, ministerul a promis marea cu sarea. Mărim grila, dăm ordonanțe, băgăm bani în Educație. Dintre toate promisiunile, s-a onorat doar partea cu Prima de carieră didactică, dar dispare și asta. Se cam termină luna și nicio veste despre Prima de carieră didactică, ori Daniel David a promis că prima va fi livrată în ianuarie. Ianuarie 2026.
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
- Educația are nevoie de un ministru, nu de un slugoi
- Cum scăpăm de nemuritorii din fruntea sindicatelor?
- Paradoxul suprem al sindicalismului românesc – eșecuri totale, mandate pe viață
- De ce dascălii plătesc cotizații unor trădători „aleși” pe viață?
În 2025, după patruzeci și două de zile de proteste și pichetări, nu s-a întâmplat nimic. În loc să facă grevă atunci când era de făcut grevă, liderii de sindicat îi îndemnau pe profesori să dacă petiții. Cică în urma petițiilor s-a stabilit ca bugetul Educației să reprezinte 6% din PIB. Da, și ați văzut cât s-a respectat legea, nu?
În anul de grație 2026, sindicatele propun grevă în mai. Adică fix-pix, singurul câștigat dintr-o astfel de manevră fiind bugetul de stat, care va fi scutit de plata salariilor profesorilor pentru câteva săptămâni. De ce să se mai complice ministerul să reducă, să concedieze pentru a face economii la buget când de treaba asta se ocupă sindicatul. Guvernul, ministerul și liderii de sindicat știu foarte bine că profesorii nu-și pot permite o grevă prea lungă, mai ales înainte de vacanță. După vreo două săptămâni de grevă, dascălii intră în colaps financiar; așa stau lucrurile când ești plătit în bătaie de joc, nu-ți permiți prea multe, nici măcar să susții o grevă de durată. Rate, chirii, facturi, copii la facultate, probleme de sănătate și lista poate continua. Lista continuă, nu și greva.
În condițiile actuale dascălii nu pot susține mai mult de două săptămâni de grevă, de aceea greva trebuie făcută în timpul examenului de Bacalaureat. Nici nu e nevoie de o zi întreagă de grevă. Sunt suficiente patru ore de grevă; taman atunci când începe prima probă scrisă a examenului. Grevă generală pe data de 29 iunie 2026, între orele 8 – 12 sau doar între 9 – 11. O acțiune scurtă, cu impact maxim. Nu cred că ministerul va mai rămâne nepăsător. În 2023, când calendarul Bacalaureatului era în pericol de a fi dat peste cap, ministrul Ligia Deca se ruga de universitățile din Occident să-i primească pe viitorii studenți români înainte ca aceștia să dețină diplomele de Bacalaureat. Hai, nenea, că sunt copii cuminți și studioși. Fă-i studenți, că până la anul își dau și ei Bacul. Liceul neterminat, dar facultatea începută.
Ce-ar fi dacă istoria din 2023 s-ar repeta, dar cu mai mult simț de responsabilitate? Membrii de sindicat să le ceară liderilor să facă grevă atunci când trebuie, nu să-i țină în soare o lună și jumătate. Facem grevă, dar pe 29 iunie 2026, doar patru ore. De ce vreți grevă în mai, isteților de la sindicat? De ce vă bateți joc de drepturile oamenilor care vă plătesc salariile de zeci de mii de lei? Vreți să salvați bugetul spoliindu-i tocmai pe cei pe care susțineți că-i reprezentați? Greva în mai e păguboasă și nu poate fi susținută până în iunie, atunci când examenul de Bacalaureat bate la ușă. Greva la Bac… Ei bine, vorbim despre cu totul altceva.
De ce să risipim forțele în mai, când greva se va stinge pe motiv de lipsuri financiare și zero efect real, când putem lovi decisiv, scurt și devastator, exact când statul nu-și permite să amâne examenul pe motiv de beizadele care pierd admiterea peste hotare? Liderii de sindicat care insistă pe grevă în mai nu luptă pentru profesori – îi pedepsesc financiar și îi transformă în sclavi ai propriului sistem.
Dragi colegi, dacă tot plătiți cotizații grase, cereți-le să organizeze greva unde contează: pe 29 iunie, patru ore, impact maxim. Altminteri, e doar un alt episod de teatru ieftin plătit din buzunarele noastre goale. Și mai cereți liderilor de sindicat să-și facă publice declarațiile de avere. Să știm cu toții câți bani primesc să (nu) ne reprezinte interesele.