La consfătuirea pe discipline de specialitate inspectoarea a adus la un moment dat aminte și de „Let`s Do It, Romania!”. Am preferat să ne întâlnim vineri după ore, deoarece sâmbătă e acțiunea cu „Let`s Do It, Romania!” și nu am vrut să încurcăm pe nimeni.
Eu unul preferam să fiu încurcat. Mda, măcar așa aș fi avut un motiv „decent” să lipsesc de la adunat gunoaiele altora. Am fost la consfătuire… Preferam să fiu „încurcat” și nu am făcut un secret din asta. Nu prea le am cu ipocrizia…
Ei bine, după consfătuire un profesor s-a gândit că e cazul de cercetări mai amănunțite în ceea ce mă privește. Așa că m-a ajuns din urmă la ieșire și m-a și întrebat:
– Chiar nu participi la „Let`s Do It, Romania!”?
– Am lăsat eu de înțeles măcar vreo clipă că aș avea de gând să particip?!
– Tocmai de asta… Ai spus că nu participi…
– Exact!
– Păi cum să nu participi?!
– Așa cum nu se participă… Am treburi mai importante de făcut…
Chiar am avut altele de făcut. De fapt, au fost atât de multe încât a trebuit să aleg la ce anume renunț. Dar chiar dacă nu aveam nimic de făcut, tot nu aș fi pierdut timpul cu „Let`s Do It”.
– Ce e mai important decât „Let`s Do It”?
Ați simțit vreodată că cineva vă calcă pe nervi până la acel punct încât vrei să-l iei la palme? Ei bine, profesorii sunt ceva mai dificil de scos din sărite, dar individul cam se apropia de limita aia care nu e bine să fie încălcată.
– Multe…
Și pentru că mă cam grăbeam, i-am explicat ce anume văd eu în treaba asta cu gunoier pentru România. Nu neapărat o pierdere de timp, ci mai ales un bun motiv pentru ca autoritățile să nu-și facă datoria. De ce să amendăm un nemernic care aruncă în șanț o căruță de resturi cât timp există „Let`s Do It, Romania!” și o mulțime de amatori să strângă în urma lui? Dacă autoritățile și-ar face datoria, garantat nu ar mai exista astfel de inițiative. Ce gunoaie să aduni dacă nu mai ai de unde?
– Sincer, aveam o părere mai bună despre tine… Adică tu, scriitor, un exemplu de urmat.
Ei bine, asta m-a enervat. M-a enervat rău de tot, dar nu am explodat, deși cam simțeam nevoia. Băiat decent, cu îndelungă practică la catedră. Știu și sunt capabil să mă stăpânesc.
Ca scriitor, da, țin la părerea cititorilor. Mă interesează enorm – de fapt mă interesează doar părerea cititorilor deoarece cititorii te fac scriitor. Nu editura, nu ăia care te laudă fără să-ți citească romanele, doar pentru că așa i-ai rugat, nici măcar cei care-ți cumpără cărțile fără să le citească. Cei care te cumpără să te citească te fac scriitor. Nu știu dacă individul care avea o părere mai bună despre mine – avea, că nu mai are – deține în biblioteca personală măcar o carte de-a subsemnatului. Faptul că nu mi-a cerut niciodată autograful nu e justificare pentru concluzii categorice, dar personajul s-a simțit dezamăgit de mine. Tu, scriitor, un exemplu de urmat…
Am spus-o și o voi mai spune. Ipocrizia nu mă caracterizează; cei care mă cunosc mai bine știu despre ce vorbesc. Să particip la o acțiune al cărei scop inițial a fost deturnat către politică și de care autoritățile locale se folosesc pentru a-și face imagine nu e de mine. Dacă cei care ne conduc ar aplica amenzile legale celor care murdăresc România, aș participa cu dragă inimă la acțiunile de ecologizare. Adică la acea acțiune care să reprezinte un punct zero în peisajul românesc. Azi curățim România, dar tot de azi, cine mai aruncă un gunoi cât de mic își ia amendă adevărată. Da, dacă s-ar întâmpla asta, ar merita să mă implic. Dar așa… Așa ce? Să adun mizeria unora pe care statul nu face niciun efort să-i civilizeze doar pentru că un anume profesoraș are o părere bună despre mine și eu sunt dator să nu și-o schimbe?
Nu, am depășit etapa în care trăiam mai mult pentru alții decât pentru mine. Nu fă aia sau aia pentru că cineva o să creadă despre tine că ești prost crescut sau mai știu eu ce. Mergi la adunat gunoaiele nemernicilor pentru că, dacă nu o faci, Goguță care e mare profesor o să-și schimbe părerea despre tine și tu garantat nu vrei asta. Nu mai pot eu de părerea Gigeilor și Goguților din România! Din contră, sunt de părere că, dacă ne-am uni toți fraierii care adunăm – sau adunam gunoaie, cazul meu – și nu am mai strânge un ambalaj, la un moment dat s-ar acumula atât de multă mizerie încât autoritățile ar trebui să reacționeze cumva. Dacă s-ar isca o epidemie de holeră, poate că autoritățile ar fi forțate să ia măsurile care ar duce la educarea mizerabililor. Cinci mii de lei amendă pentru un chiștoc, zece mii pentru scrumiera golită în parcare…
Apropo, holera a reapărut. E boală a mizeriei, printre altele. Adică exact de ce suferă România, dar autoritățile nu mișcă un deget pentru că există „Let`s Do It, Romania!” și voluntarii care au impresia că fac țara asta bine adunând jegul altora. Vreți să faceți bine România? Adunați gunoaie, dar răsturnați sacii în capul celor care nu aplică legea și din cauza cărora țara asta e așa de mizerabilă. Eu unul nu arunc gunoaie, mi-am educat odrasla să procedeze la fel și nu pentru că m-am temut de amendă, ci pentru că așa am simțit nevoia să procedez. Dar nu simt deloc nevoia să strâng rahatul în urma altora.