Acum ceva timp am avut un vis. Nu unul de talia lui Martin Luther King – pentru un astfel de vis trebuie să fii cât se poate de treaz și cu capul pe umeri. Dar am avut un vis… Unul nu foarte confortabil (da, poate fi foarte ușor catalogat drept coșmar), dar cât se poate de inspirator. Am plecat la somn cu gândul de odihnă și m-am trezit cu o idee. O idee pe care am simțit nevoia să o exploatez de îndată. Eram într-o zi liberă, așa că m-am apucat de scris. În general, scriu destul de repede, doar că în cazul de față am scris foarte repede. Rareori am reușit să „livrez” o poveste atât de lungă într-un timp atât de scurt. Evident, n-am primit tot materialul de-a gata, dar scânteia a fost mai mult decât consistentă. O adevărată explozie de inspirație.
Ideea s-a dezvoltat aproape de la sine; abia puteam să țin pasul. Cuvintele nu trebuiau căutate, doar scrise, propozițiile se înșirau cuminți în paragrafe. Era de vis? Desigur, dar nu de coșmar.
Povestea lui Darien s-a scris, practic, singură. Eu doar am semnat-o. Nu e puțin lucru…
„În labirintul de beton al Turnului Gates, un bloc la care numărul de etaje pare să fie mereu altul și un lift care seamănă cu un coșciug, trăiește Darien. Dar Darien nu este un adolescent obișnuit. Purtând stigmatul unor „accesorii” pe care lumea le consideră demonice, el își găsește refugiul în subsolul clădirii, transformând lemnul în artă și tăcerea în supraviețuire.
Ciprian Mitoceanu construiește o poveste bântuitoare despre sacrificiu și percepție. Este Darien un monstru, un sfânt al suferinței sau doar oglinda în care vecinii săi își văd propriile păcate? O narațiune densă, care amintește de cele mai bune momente ale lui Stephen King, unde granița dintre realitate și supranatural se topește într-un final ce va lăsa cititorul fără suflare.”
Cine dorește, găsește cartea aici.