Recent, am revenit din Praga, o aventură care s-a concretizat, printre altele, într-un bun prilej de depresie. De ce? Cu riscul de a-i supăra pe patrioții verzi, eu unul recunosc că cea mai frumoasă, cea mai bogată țară din lume nu e… România. Nu știu dacă e Cehia; încă nu am explorat suficient cât să pot emite o părere competentă, dar garantat România nu e în top. M-a apucat depresia încă de pe aeroport, la revenire. Chiar nu suntem în stare să facem efortul necesar pentru a ne plasa în rând cu lumea civilizată? Se pare că nu vrem, asta e mai degrabă explicația, nu cele invocate oficial. Eterna delăsare românească. Știm noi mai bine ca alții și refuzăm să învățăm de la cei de la care am avea de învățat. Ba, din contră, avem pretenția să dăm lecții Occidentului, că numai noi suntem în stare să salvăm civilizația.
De ce nu putem fi și noi ca cehii? De ce Bucureștiul nici măcar nu pute pe lângă Praga? Apropo de Praga; e un oraș care m-a cucerit prin frumusețea sa deosebită, arhitectura fascinantă și atmosfera deosebită. În comparație cu Bucureștiul, Praga pare un loc desprins dintr-un basm, unde trecutul și prezentul se îmbină armonios. Fiecare colț al capitalei cehe ascunde o poveste, iar contrastul cu Bucureștiul – un oraș în care șmecheria și nesimțirea sunt la ele acasă. Nu prea mare lucru de oferit, dar prețuri imense, că așa suntem noi, punem preț pe ceea ce avem, nu ne vindem ieftin, că suntem patrioți. Ce mai contează că majoritatea consumatorilor sunt românași sadea? Prețuri nesimțite pentru servicii jenante… E drept că și la Praga prețurile nu sunt pentru orice buzunar, dar măcar la Praga primești ceva pentru banii dați. De fapt primești cu vârf și îndesat. Plătești, dar și primești…
Praga se mândrește cu un peisaj urban care te face să simți că ai pătruns într-o lume desprinsă din Evul Mediu – un Ev Mediu considerabil îmbunătățit, deoarece nu cred că sunt prea mulți care să-și dorească o călătorie într-un Ev Mediu pur. Străzile înguste și pavate, clădirile de epocă, podurile impunătoare, cum este celebrul Pod Charles, toate acestea fac din Praga un loc în care te pierzi cu plăcere. Comparativ cu Bucureștiul, unde stilurile arhitecturale coabitează într-un mod haotic, urâțit de construcțiile celor cu relații, care nu dau două parale pe PUZ – dacă nu știi ce e ăla, ești român sadea -, Praga își păstrează o unitate estetică remarcabilă. Capitala cehă este o comoară a arhitecturii gotice, baroce și renascentiste, iar fiecare clădire te invită să o explorezi. E cam scump, dar este ce vedea.
Un alt aspect care iese în evidență este curățenia și organizarea orașului. Comparativ cu Bucureștiul, unde uneori aglomerația urbană e insuportabilă, iar jegul la el acasă, Praga strălucește prin străzi impecabile și parcuri bine întreținute. Fiecare detaliu este gândit cu atenție, iar infrastructura este bine pusă la punct. Transportul public este rapid și eficient, iar cetățenii par a fi mândri de orașul lor, ceea ce se reflectă în comportamentul lor civilizat și în modul în care au grijă de spațiile publice. Ceva ce nu o să vedem prea curând în România. De fapt, nu cred că până la sfârșitul istoriei a rămas suficient timp pentru ca românii să poată recupera decalajul care ne desparte de Occident.
Praga e un muzeu în aer liber, Bucureștiul este o hazna duhnitoare, imposibil de asanat. Praghezii sunt oameni calzi, primitori, relaxați, total diferiți de șmecherașii care nu mai pot fi separați de imaginea Bucureștiului. Străzi largi, pe care se circulă normal; circulația din Praga e mai lejeră decât cea din Darabani; nu crezi până nu vezi.
De ce cehii pot fi atât de civilizați și noi nu? Educația de calitate e o bună explicație, dar noi suntem români, nu avem nevoie de sfaturi de la alții. Noi nu numai că nu știm pe ce lume trăim, dar suntem recalcitranți complet la primit lecții din altă parte. Pentru că noi suntem deștepți, trăim în „cea mai frumoasă, cea mai bogată țară din lume”, ce nevoie mai avem de lecții de la alții? Ba, din contră, avem pretenția să-i învățăm noi pe alții, că noi suntem mai deștepți, mai cu moț, suntem cei mai cei nu doar din Europa, ci din întreaga lume.
Am o veste proastă pentru suveraniștii și deștepții patriei. Nu, nu suntem… Nici cei mai deștepți, nici cei mai civilizați. Avem de învățat multe și cehii ne pot fi buni profesori. Vreți să reveniți cu picioarele pe pământ? O vizită în Cehia face minuni. Mergeți, vedeți, comparați și… Și mai vorbim