Sindicatele din învățământ au început să se agite, dar nu pentru că pe lideri i-ar durea la bască de drepturile profesorilor, ci pentru că dă bine la capitolul imagine. Noi ne-am zbătut, ne-am dat cu târtița de pământ, dar guvernanții nu au fost de acord. Se vorbește despre proteste masive, despre grevă în timpul simulării examenelor naționale și chiar de grevă la Evaluarea Națională și Bacalaureat. Dintre toate, e de luat în considerare doar greva la Bacalaureat, dar pun pariu cu oricine dorește că nu o să se ajungă la așa ceva.
Totuși, nu despre grevă vreau să vorbesc. Nu prea e cazul să vorbesc despre ceva ce nu o să aibă loc. Vreau să vorbesc despre cât plătește un dascăl pentru ca sindicatul să-și bată joc de el. Ăsta este Marele Adevăr pe care nu mai e cazul să-l tot ascundem după preș pentru că nu vrem să ne certăm cu nu-știu-cine care e lider. Sindicatele își bat joc de cei pe care pretind că-i reprezintă și – culmea ridicolului – își bat joc pe banii respectivului.
Aparent, totul este corect. Sindicatul îți apără interesele, dar nu o poate face gratis, așa că e nevoie să primească ceva parale de la cei pe care-i reprezintă. Da, e firesc să plătești pentru reprezentare, dar firescul devine nefiresc atunci când tu, ca membru de sindicat, plătești, dar sindicatul nu mișcă un deget să-ți apere drepturile. Relația dintre sindicalist și sindicat e simplă: plătești, ești reprezentat. Din păcate, în învățământul românesc, relația asta e nașparlie rău de tot și duce cu gândul mai degrabă la o taxă de protecție încasată de mafioți fără scrupule decât cotizație pentru reprezentare decentă.
Sindicatul nu mișcă un deget pentru a-și reprezenta membrii, dar încasează bani lună de lună. Și, uite-așa, am ajuns la chestiunea care ar trebui să ne intereseze pe toți și anume: cât mă-sa plătim la sindicat? Pentru că plătim enorm; la câtă reprezentare ne oferă sindicatele, chiar și suma simbolică de un leu pe an e prea mult. Valoarea cotizației este influențată de mai mulți factori, dar în principiu cotizația este proporțională cu salariul. Cu cât ai salariul mai mare, cu atât plătești mai mult. Logic, nu? Doar de asta ai salariul mai mare, că s-a zbătut sindicatul.
- Cât plătești să nu te apere sindicatul
- Nea Bolo, hai cu comparația până la capăt
- România fără cultură – (11) Marian Godină
- Unde e prima de carieră didactică? Suntem în Februarie…
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
Să luăm valoarea medie de 70 de lei donați în fiecare lună la sindicat. 70 de lei pe lună înmulțit cu douăsprezece luni, se adună vreo 840 de lei pe an. În peste patruzeci de ani de contribuții la sindicat, se adună vreo 35000 lei. Adică vreo șapte mii de euroi donați la sindicat într-o viață de trudă la catedră, bani pentru care nu primești mare lucru. E drept, la final de an se mai îndură sindicatul și-ți oferă vreo două sute de lei pe post de „cadou de Crăciun”, dar nu pentru asta plătim cotizație, nu?
Opt sutare pe an, treizeci și ceva de mii într-o viață la catedră… La prima vedere, vreo șaptezeci de lei pe lună nu înseamnă mare lucru, dar dacă adunăm ban peste ban… O excursie de patru zile – trei nopți în Turcia costă o sută cincizeci de euro. Practic, în fiecare an ne lipsim de o excursie în Turcia pentru ca liderilor de sindicat să nu le lipsească nimic. De banii plătiți la sindicat de-a lungul unei cariere didactice putem să ne cumpărăm o mașină. Cu câțiva ani în urmă puteai cumpăra un Logan nou-nouț. Din ăla mai sărăcuț, dar mașină nouă. Acum un Logan nou costă mai mult, dar totuși, șapte mii de euro…
Cu șapte mii de euro poți plăti o croazieră în jurul lumii. E drept că pe vas cargo, dar, totuși, croazieră în jurul lumii, de aproape două luni. Poți plăti trei luni de concediu în extrasezon în Turcia sau Grecia. Adică sunt bani-bani, oameni buni, bani pe care-i dăm la sindicat pentru ce? Plătim ca liderii să cadă la înțelegere în spatele ușilor închise? Plătim să-și bată joc de sacrificiile membrilor de sindicat, așa cum s-a întâmplat cu greva din 2023?
Mai țineți minte cum se străduiau liderii să încheie greva? Mai țineți minte cum au suspendat-o fără să se consulte cu membrii de sindicat și apoi au behăit că trebuie să ne gândim la copii? Care e problema că se amâna Bacul?! Mai aveau copiii câteva zile în plus să învețe; nu cred că ar fi deranjat prea mult. Au fost deranjați doar liderii de sindicat. Da, liderii au fost singurii care au intrat în panică și pentru asta trebuie plătiți cu un porcoi de parale.
Jumătate de an excursie în Turcia, Bulgaria sau Grecia. Cam jumătate de an la Malta, împreună cu soțul sau soția, cu mic dejun inclus.
Dar nu… Ca dascăl nu-ți permiți așa ceva. Salariul e mic, de-abia ajunge de la o lună la alta. Dar, așa amărât cum e salariul, ajunge pentru plata cotizației lunare. Nu mai plătiți cotizația și mergeți oameni buni măcar odată la doi ani în Turcia. Nu costă mult, costă cât cotizația la sindicat., dar voi nu mergeți în Turcia. Nu mergeți nicăieri, că sindicatul are nevoie de bani.