A trecut scandalul Bookster vs editurile și librăriile sancționate și eu nu mi-am dat cu părerea pe marginea lui. Mda, acesta este un (mic) reproș făcut de unul dintre cititorii fideli. Dumneata nu ai nicio părere despre măgăria aia cu amendatul editurilor și librăriilor pe motiv de practici monopoliste?
Citind acest (mic) reproș – formulat în termeni cât se poate de civilizați – eu l-am prezentat mai pe scurt – mi-am dat seama că cititorii mei nu așteaptă de la mine doar cărți, mai doresc și altceva… Doresc să fiu mai vizibil, mai implicat, mai băgător de seamă. Cu ani în urmă, când îmi doream să fiu scriitor, eram foarte convins – de fapt extrem de convins – că treaba mea ca scriitor e să scriu. Cărți, povestiri, povești, serii, nu contează. Treaba mea era să scriu, să-mi canalizez toată energia disponibilă în cercetare, documentare și produsul final așteptat de la scriitori. De promovarea imaginii și cărților, de vânzări și bilanțuri trebuiau să se ocupe, în viziunea mea, editurile. Fiecare cu treaba lui ca să nu folosesc o expresie românească ce sună mult mai urât.
Mi-a luat ceva timp până mi-am dat seama cât de mult m-am înșelat. Pe de o parte avem lumea în care trăim, pe de altă parte e România, unde să fii scriitor e mai dificil decât pe oricare alte meridiane. Nu-ți poți permite să investești toată energia în scris, e nevoie să direcționez ceva energie creatoare și în alte domenii, de unde și blogul de față, unde cititorii pot citi și altceva, nu doar capodopere.
Revenind la scandalul Bookster, eu unul îmi amintesc prea bine că, pe vremea când doream să demarez propria editură, biblioteca corporatiștilor (iertată să-mi fie cacofonia, dar spre deosebire de „tactica cavalerilor” pe asta nu prea ai cum să o eviți) era pusă la zid. Mda, nu e prima dată când i se întâmplă, cred că s-a obișnuit. Și unde alții vedeau probleme, eu unul am văzut oportunitate. O bibliotecă plină cu cărți care sunt și citite, nu doar o bibliotecă să fie la număr, așa cum sunt, din păcate, mult prea multe în România. Corporațiile fac abonamente și angajații lor citesc… O chestie care, la prima vedere, pare cale sigură spre faliment, având în vedere apetitul pentru lectură de pe meleagurile oierului cu Miorița lui cu tot. La a doua vedere se pare că Bookster este o afacere înfloritoare. Eu, ca autor, îmi doresc să-mi știu cărțile la Bookster. De ce? Păi e reclamă, fraților. Mai întâi de toate vorbim de șansa de a fi descoperit de cititori. Sunt sigur că mulți cititori au privit cărțile subsemnatului pe rafturile librăriilor și au stat în cumpănă. Să-l cumpăr, să nu-l cumpăr? De cele mai multe ori câștigă „lasă-l acolo, poți găsi ceva mai bun cu patruzeci de lei”. Dar dacă ar fi să-l descoperi pe scriitorul Mitoceanu fără să te coste mare lucru? Cum ar fi să iei cartea de la Bookster, pentru că oricum îți plătește abonament corporația…
Majoritatea cititorilor mei sunt cei fideli și foarte fideli. Au cumpărat o carte, au citit-o, le-a plăcut și au căutat-o pe următoarea. Și pe următoarea… Am câțiva cititori care de-abia așteaptă următoarea carte și când scriu ce scriu acum mă simt vinovat să, în loc să scriu la carte, scriu pe blog. Când publici următoarea carte? Despre ce e? O să scrii și un roman de dragoste sau te ții numai de SF și groază?
De ce mă bucur de existența cititorilor fideli? Pentru că aceștia m-au descoperit ca autor și au decis că merit atenția lor, atenție pentru care le mulțumesc. Cel mai adesea au făcut-o pe riscul lor, investind în cartea unui autor despre care au auzit lucruri bune. Dacă ar fi avut posibilitatea să „testeze” autorul pe gratis, m-ar fi descoperit mai devreme? Eu cred că întrebarea e puțin cam anapoda. Mai degrabă „m-ar fi descoperit mai mulți cititori?” Sunt sigur că da, prin urmare, încă înainte să pornesc la drum cu editura am decis că trebuie să trimit cărți la Bookster. Din păcate, visul meu de a deveni editorul propriilor cărți – un soi de Pavel Coruț cum s-ar spune – nu a mai devenit realitate. După ce am sunat la Biblioteca Națională vreo două săptămâni și am fost tot amânat că nu era doamna aia care trebuie pe acolo, am primit și lovitura Ciucă, aia care a crescut peste noapte impozitul de la 3% la 16%. Și mi-am dat seama că nu prea merită efortul și m-am orientat către piața indie. Apoi am găsit și editura dispusă să investească în mine și…
În concluzie, cei care fug de Bookster fac o mare tâmpenie. Editurile se plâng că nu mai vând, dar câte edituri au făcut corelația între scriitorii de pe rafturile Bookster și vânzările de carte ale respectivilor autori? Desigur, medalia are și revers, dar ți-l asumi. Dacă un scriitor scrie prost și cititorul îl descoperă la Bookster, e clar că nu-l mai cumpără. Dar dacă scrie bine…
Dacă scrie bine, există toate șansele ca următoarele cărți să-i fie cumpărate de cititorul corporatist. Dacă nu… Dacă nu, nu mai dați vina pe Bookster că vă lasă fără bani.