În sfârșit, am reușit să scap de senzația că Bolojan are ceva personal cu mine. Nu de alta, dar tot ceea ce pentru Bolo înseamnă reformă a însemnat pentru mine lovitură directă. Nici vorbă de criza aia care o să ne atingă tangențial, cum ne-a asigurat în urmă cu ceva ani cel dintâi bețiv al țării. Da, de Băse e vorba, ăla care între două beții mai găsea timp să se ocupe și de probleme de stat. Se vede ce a lăsat în urma lui.
Dar să revin la Bolo, omul care, până să taie indemnizația de doctorat, părea să aibă ceva personal cu mine. Orice a făcut, m-a pocnit în plin. Creștem norma didactică de predare? Creștem, Bolo taică, vorba lui Daniel David. Creștem, că Educația a contribuit la deficit și trebuie să plătească cumva. Și am plătit. După ce ani la rând nu mi-am primit salariul legal, după ce plata hotărârilor judecătorești a tot fost amânată, nu numai că nu mi s-a mulțumit pentru sacrificiile personale, dar am mai fost scos și vinovat de deficit. Bolo are ceva cu mine? Are… Fără degrevare pentru profesorii cu 25 de ani vechime și Gradul Didactic I.
Norma de hrană tăiată… Clar, m-am încadrat la îmbuibați, așa că mi-a tăiat norma. Asta să văd că se poate mai rău decât să ai patru ore în plus de predare. Ia de aici, fraiere, că e de unde! Patru ore de predat în plus și mai fă și foamea, că doar ești profesor de istorie și știi cum stă treaba cu iubirea de țară. Alții și-au dat viața pentru România și tu te plângi de ore în plus și că ai rămas fără normă de hrană:? Fără normă de hrană.
Tichetele de vacanță. Bă, sincer, după astea nici nu-mi pare rău, dar tu ai făcut să pară că ai tăiat un privilegiu nemeritat, nu un rahat de „ajutor”. Sistemul era greoi și tichete nu accepta toată lumea, iar mulți dintre cei care acceptau (nu toți, că nu e corect să băgăm în aceeași oală pe toată lumea) se străduiau să lase impresia că-ți fac o favoare. Prețuri exagerate și comisioane să te saturi. Mai bine fără, dar tichetele de vacanță au fost folosite pentru a scoate ochii dascălilor cu „nu vă dăm mărire de salariu, dar aveți tichete”. Au plecat și tichetele. La metodologia pusă la cale de Bolo chiar nu mai merită să te încurci cu tichete. Cumperi pachet turistic de nu știu cât și la un moment dat poate că statul o să-ți deconteze ceva-ceva. Poate… Adică posibil, că de putut poate, dar nu vrea. Fără tichete de vacanță.
- Bolojan nu are nimic personal cu mine… doar cu buzunarul meu
- Recenzie la Făt-Frumos. Pe Divahair.ro
- Bolojan, luptă cu impostorii, nu cu sporul
- 1 și 8 Martie 2026 – pagubă dublă pentru buget. Profesorii sunt de vină
- Mihai Dimian, următoarea victimă? Când Educația devine post suicidar în Guvernul Bolojan
Prima de carieră didactică. Singurul drept obținut în adevăratul sens al cuvântului după Greva din 2023. Prindea bine. Am investit în calculator, telefon din ăla bun pentru catalogul virtual, hârtie de copiator. Am mai dat și bani din buzunar, dar pot spune că nu atât de mulți ca până să apară prima de carieră didactică. Dar lui Bolo nu-i pasă de găurile din buzunarele mele, îi pasă doar de găurile de la buget. Prima trebuia să se bage din toamnă, dar uite că vine primăvara și nicio veste. E drept, nu avem ministru titular la Educație, dar îl avem pe Bolo interimar și asta spune multe, nu? Fără primă de carieră didactică.
Nu cu mult timp în urmă am început să pun ceva bănuți la Pilonul 3. Nu mult, că nu prea e de unde, dar m-am gândit că… Ei na, bag și eu niște bani acolo. Dar Bolo, cu deficitul lui, a decis că nu mai pot scoate tot porcoiul odată. Bine, să spunem că la Pilonul 2 avea ceva drepturi, dar de ce grijania mă-tii de căpcăun unisprâncenat ai extins naționalizarea asta mascată și la Pilonul 3? Cu ce drept? Ăia erau banii mei, nu contribuția pe care statul mi-o reține la pensie. Banii mei, pe care tu ai pus gheara. Din fericire, nu sunt foarte mulți. Bă, e aiurea de tot să-ți pară bine că nu ai pus bani deoparte, dar Bolo e capabil să livreze și astfel de senzații. Fără pensie de la Pilonul 3.
Despre săltarea TVA de la 19 la 21% ce să spun? Măsură pentru toată lumea, așa că m-am cam simțit pierdut în mulțime. Era mai de folos dacă te implicai în combaterea evaziunii fiscale pe TVA, dar dacă atât te-a dus capul. Aia e, să spunem că aici m-ai lovit la grămadă.
M-am simțit vizat de privirea ta aia care nu denotă chiar atât de multă inteligență pe cât spun legendele urbane că ai atunci când ai săltat TVA la carte. Da, ca scriitor m-am simțit vizat. Ca cititor… Să spunem că am cumpărat cărți chiar și în vremurile de glorie ale bețivului Băse. Am tăiat din altă parte, dar la cărți nu am renunțat. Dar nu doar eu scriu și cumpăr cărți în țara asta și gestul tău mi s-a părut mai degrabă șantaj decât măsură de redresare bugetară. Cine are de cumpărat cărți nu se uită la TVA, cumpără indiferent de preț, așa că hai să nu-i iertăm. Ai taxat exact pe cei care țin cultura în viață, nu pe evazioniștii cu milioane.
Taxele suplimentare pe drepturi de autor, da, și la faza asta m-am simțit vizat. Hai să-i lăsăm pe scriitori fără bani că și așa câștigă prea mult. Se poate trăi din scris în România? Se poate, dar doar până la ora 10 a primei zi din lună. Asta dacă te trezești la 8, dacă ești mai matinal termini banii din drepturi de autor înainte să răsară soarele.
Dar, în sfârșit, ai luat o măsură care nu mă vizează. Da, nea Bolo, în sfârșit mi-ai dat seama că nu contez pentru tine. Te fecundează grija de sporul de doctorat. Din nou, măsuri la grămadă, nu măsuri menite să facă ceva dreptate. În loc să lași impostorii fără doctoratele plagiate și să-i pui să dea paralele înapoi – că așa e legal – te-ai gândit să tai sporul de doctorat. Statul va continua să dea bani în loc să recupereze, iar impostura va fi tolerată.
În sfârșit, am înțeles: nu e nimic personal. E doar indiferență sistemică față de cei care țin școala în picioare cu dinții. Bolojan se ocupă de sporuri, norme, tichete, pensii private, TVA pe cărți, taxe pe drepturi de autor – și toate astea se traduc în buzunare goale pentru dascăli, în timp ce impostorii cu doctorate plagiate continuă să încaseze sporuri și să stea pe scaune călduțe. Nu e reformă, e jaf selectiv. Când măsura care nu mă vizează e tocmai tăierea sporului de doctorat, înseamnă că singurul lucru care m-ar fi făcut să mă simt „vizat pozitiv” e exact cel pe care l-ai ales să-l tai. Bravo, Bolo: ai reușit să-mi arăți că nici măcar indignarea nu mai e personală – e doar o altă zi obișnuită în care profesorii plătesc prețul pentru toate găurile bugetare, iar adevărații profitori scapă basma curată. Rămân fără spor, fără iluzii și fără nicio speranță că cineva va lupta vreodată pentru dreptate, nu pentru imagine.