Chiar dacă începutul anului școlar s-a dovedit a fi mult mai solicitant decât de obicei – și asta nu doar din cauza celor patru ore în plus, făcute cadou de ministrul Daniel David, care a mințit cu nesimțire atunci când a spus că norma didactică va crește cu „doar două ore”, simt mai mult decât oricând nevoia să-mi dau cu părerea despre ceea ce se întâmplă în sistemul de învățământ. Cei douăzeci și șase de ani la catedră mă îndreptățesc să fac asta, iar faptul că dascălii au ajuns bătaia de joc a societății românești mă revoltă la culme. Pur și simplu simt că e de datoria mea să scriu, să atrag atenția asupra nenorocirii ce poartă numele de sistem național de educație. Dacă tac, nu voi fi decât complice la îngroparea educației și chiar nu vreau să particip la această crimă aberantă.
Daniel David, în marea lui înțelepciune – e de la sine înțeles că aici merg niște ghilimele de toată frumusețea – a meditat îndelung și a ajuns la concluzia că trebuie să facă ceva să nemulțumească pe toată lumea. A mărit norma de predare pentru profesori cu „doar” două ore? Asta o să-i nemulțumească pe profesori, care vor ridica problema că de ce doar ei să aibă parte de așa un premiu? Prin urmare, Șocâte a decis că e cazul să aducă ceva dreptate în măsurile lui și a venit cu aberația aberațiilor: două ore în plus și pentru învățători. Și pentru că în cazul învățătorilor norma de predare este egală cu clasa și catedra, a găsit găselnița orelor remediale. Fiecare învățător e obligat să aibă două ore de educație remedială pe săptămână. Oficial, orele astea remediale sunt pentru ca elevii să înțeleagă mai bine materia predată. Neoficial, e o manevră menită să nemulțumească pe toată lumea. Așa, să nu mai ridice nimeni problema că de ce profesorii trebuie să presteze două ore în plus și învățătorii nu. Toată lumea are două ore în plus; mă mir că Șocâte le-a pierdut din vedere pe educatoare. De ce n-ai băgat, dom’le, două ore în plus și la grădiniță? Că era de unde, doar nu le plătești din buzunarul tău sau din bugetul Educației.
Reforma adevărată în învățământ nu are nicio legătură cu decizii ministeriale care prevăd mai multe ore de stat în clasă. Materia e prea stufoasă, prea dificilă pentru capacitatea de asimilare și înțelegere pe care o au copiii la anumite vârste. Încă mai sunt idioți – chiar foarte mulți, de altfel – care ridică în slăvi calitatea învățământului românesc deoarece „ce învață un elev din Germania sau Italia în clasa a VI-a, un elev român știe încă din clasa a IV-a sau chiar din a III-a”. De asta e grozav învățământul românesc, că îmbâcsim mintea copiilor cu tot felul de tâmpenii la vârsta nepotrivită. Și, după ce că suntem cretini și inconștienți, mai suntem și mândri de asta.
- Navetă spre falimentul școlii românești. Microbuze la preț de autocare și școli desființate
- Unde sunt colegii de anul trecut?
- 43 de elevi, un minister absent și o profesoară în ambulanță
- Aberații în loc de reformă
- Amendamentul Dawson – acum și în varianta electronică
Vrei reformă adevărată? Nu băga ore de pregătire remedială, ci adaptează programa școlară la nevoile și capacitățile reale ale elevilor, nu te mai raporta la elevul genial, care nu vrea nimic altceva de la viață decât să învețe și iar să învețe. Elevul ăla pentru care sunt croite programele școlare românești nu există; e un personaj mai fictiv decât haiducii. Da, chiar așa. Haiducii, dacă e să ne luăm după definiția care ni s-a băgat în cap la școală – doar nu în altă parte – erau acei indivizi cu inima largă care luau de la bogați și dădeau la săraci. Ați cunoscut pe cineva care să facă asta? Aha, deci… Haiducul, personaj fictiv.
De asta are nevoie școala românească, asta înseamnă reformă. Programele școlare trebuie periate serios, trebuie aduse în actual, nu e cazul să resuscităm programe de pe vremea lui Pazvante, că atunci cică se făcea carte serioasă. Nu mai țin argumentele cu „pe vremuri se învăța carte”. O programă accesibilă, de asta are nevoie învățământul, de asta au nevoie copiii. O tâmpenie îmbâcsită, prea complicată pentru mințile copiilor, nu va fi niciodată asimilată indiferent de numărul de ore alocate în plus că așa a vrut pixul lui Șocâte.
Orele remediale sunt ca frecția pe piciorul de lemn. Nu ajută la nimic, dar e frecție. Nu spun că sunt total inutile, vor ajuta puțin, dar nu atât cât să conteze cu adevărat. Mult mai utilă ar fi reformarea programei, dar ținând cont că în România orice reformă duce la o situație și mai rea decât cea existentă înainte, chiar nu știu dacă e o idee bună să cerem ministerului așa ceva.