Cinismul poate îmbrăca multe haine, însă cea mai demnă de dispreț este cea a cinismului intelectual, de sorginte universitară, un cinism care doare chiar mai rău decât analfabetismul unora dintre politicienii de azi. Și, când spun asta, mă gândesc la Daniel David, fostul ministru al Educației, demisionat la cumpăna dintre ani și care, deocamdată, e de neînlocuit. Da, greu de găsit cineva care să-i preia lopata. Sau, mai bine zis, săpăliga, că în urma lui David n-am mai rămas mare lucru de îngropat din învățământul românesc, așa că urmașului îi revine doar misiunea de a planta panseluțe pe mormânt.
Daniel David s-a reactivat. Nu la minister – din fericire – și nici la ghișeul de plăți restante către dascăli, ci pe blogul personal, acolo unde, asemenea lui Agamiță Dandanache „și luptă, luptă, și dă-i, și dă-i și luptă” își permite să emită sentințe despre dezastrul din Educație.
În esență, nu e rău să-ți dai cu părerea despre ceva, mai ales despre dezastrul din Educație. Eu fac asta aproape zilnic, dar prea puțin ține de mine să îndrept răul din sistem. Îmi fac meseria, mai las de la mine și mă gândesc la copii, nu la drepturile mele, dar nu pot oferi condiții mai bune la nivelul țării. Dar cât timp ai fost ministru, ai putut să faci ceva bun, dar ai ales să furi lopata Ecaterinei Andronescu, să-ți dai cu părerea virează de la drept la nesimțire ipocrită.
Într-o postare recentă, comentând rapoartele UNICEF și datele despre literația științifică, domnul David ne servește o profeție apocaliptică: „Suntem pe un drum care ne poate duce la statutul de colonie științifică și/sau de societate eșuată în obscurantism”. Serios, tovarășe? Chiar așa?
- De la Băsescu la Bolojan, Educația în Austeritate Eternă
- Sindicatele din învățământ – tratamentul care a otrăvit sistemul
- Nu ai mâncat pâine de profesor? Atunci nu-ți da cu părerea despre stresul nostru!
- După ce ne-a furat tratamentul, Daniel David ne spune că suntem bolnavi
- Demonizarea dascălilor și hăhăiala proștilor
Da, chiar așa, suntem pe drumul ăla de care a pomenit Daniel David, doar că la conturarea foii de parcurs, individul a adus o contribuție mai mult decât consistentă. E fascinant și grețos în același timp că Daniel David și-a recăpătat luciditatea de îndată ce a părăsit funcția căreia i-a asigurat un prost renume greu de egalat. Cât timp a fost ministru, „colonia științifică” nu a fost o problemă sau prioritate. Prioritare au fost tăierile de salarii, amânarea plății drepturilor salariale, creșterea normelor didactice, desființarea de școli și creșterea numărului de elevi în clasă. Să vii acum, în februarie 2026, și să te plângi că elevii nu au competențe științifice, după ce ai girat un mandat în care școala a fost tratată ca o cheltuială bugetară nedorită, este definiția ipocriziei. O „colonie științifică” apare exact atunci când profesorii sunt demotivați, când laboratoarele există doar în PowerPoint-urile de reformă „ProViziunea-CaleaQX” (un alt termen pompos inventat să mascheze vidul) și când cercetarea e subfinanțată cronic. Bine, care cercetare?
După ce a fost diriginte de șantier la demolarea învățământului, Daniel David își răsucește mustața și face gesturi cu degetul pe care are ghiulul de neam prost și întreabă „Cine v-a lucrat aici?”
Băi băiatule, la minunea asta ai contribuit și tu. E drept, groapa a fost săpată de Andronescu și alții ca ea, dar tu ai pus piatra funerară. Nu ai luat nicio măsură prin care să combați simptomele pe care le-ai identificat fără greș. Combaterea absenteismului și analfabetismului nu se face cu tăieri bugetare, concedieri, supraaglomerări de clase și câte chestii ai inventat tu.
România nu „riscă” să devină o colonie științifică. România este deja colonie științifică și a fost împinsă cu putere în zona asta chiar de mandatul dumneavoastră. De fapt, prin măsurile dispuse, România nu o să mai iasă din prăpastia asta. Faptul că acum diagnosticați corect boala nu vă absolvă de vina de a fi ascuns tratamentul cât timp ați avut cheia de la farmacie și nici nu vă face mai deștept sau frecventabil, dimpotrivă, vă face mai odios decât pe vremea când încercați să salvați educația de oamenii educației, care nu vă înțelegeau viziunea aia măreață și de ansamblu. Da, cu alte cuvinte, dascălii erau prea proști să priceapă cât de vizionar e ministrul, așa cum sunt prea proști să facă din rahat bici și să mai și pocnească având la dispoziție resurse de toată jena și salarii care nu motivează pe nimeni.
Nu riscăm să devenim, suntem deja. Și asta vi se datorează în mare parte deoarece e greu de crezut că cine va veni după dumneavoastră va face vreun efort să remedieze situația. Suntem deja pe 7 Februarie – a trecut un sfert de lună – și nu avem ministru la Educație. Asta spune multe, nu?