La ora care scriu aceste rânduri încă nu se știe cine anume va fi ministrul Educației, însă eu unul am unele bănuieli. Bănuieli care îmi dau fiori reci pe șira spinării.
La finalul anului trecut Daniel David și-a dat demisia. Nu mi-a plăcut individul, însă nu pot spune că demisia lui m-a bucurat, ba dimpotrivă. A început să sune alarma aia roșie. Dacă David, care s-a dovedit obedientul perfect pentru „reformele” lui Ilie Bolojan, cel care nu doar că a acceptat fără să comenteze tăierile de posturi și creșterea normelor de predare fără compensare financiară, a spus „pas”, ce naiba ne mai așteaptă pe viitor? Dacă până și limitele flexibilității lui David au fost atinse, era evident că Bolojan are ide tâmpite despre reducerea cheltuielilor cu Educația.
Faptul că zilele au trecut și nu s-a găsit încă un slugoi care să preia portofoliul de care până și David s-a lepădat m-a bucurat. În sfârșit, avem verticalitate, avem oameni care știu să spună nu, care nu vor să treacă peste o limită. O perioadă m-am gândit că la Educație va fi nominalizat un no-name care nu va face decât să perpetueze interimatul lui Bolojan. Adică avem ministru, dar coasa tăierilor e la premierul minune.
Se pare că Bolojan a reușit să găsească o cale de mijloc. Adică a găsit obedientul de serviciu, dar nu chiar un no-name cum anticipam. Sorin Ion. E un nume cunoscut, nu? Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației. De prin 2020, mai exact. Fost inspector școlar, profesor de matematică…
Da, acel Sorin Ion, secretarul de stat care a stat cuminte în umbra sistemului, absorbind toate toxinele birocratice ale unui minister care de ani buni seamănă mai mult cu un labirint kafkian decât cu un far al cunoașterii. Sorin Ion – secretar de stat – din anumite puncte de vedere, chiar mai ciumeg decât ministrul, iată că face pasul firesc al parvenirii în carieră, gata să devină unealta perfectă pentru „reforme” care nu vor lăsa mare lucru în urma lor. Reforme care vor aduce mărunțiș la buget, dar cu ce preț? Cu generații de sacrificiu.
- 31 ianuarie și zero răspunsuri
- Educația are nevoie de un ministru, nu de un slugoi
- Cum scăpăm de nemuritorii din fruntea sindicatelor?
- Paradoxul suprem al sindicalismului românesc – eșecuri totale, mandate pe viață
- De ce dascălii plătesc cotizații unor trădători „aleși” pe viață?
Să fim clari: Sorin Ion nu e un reformator vizionar, ci un produs pur al sistemului. Ca secretar de stat, a fost parte integrantă din aparatul ministerial, acel monolit inert care rezistă oricărei schimbări reale și perpetuează incompetența cronică. Adică s-a aflat în poziția necesară pentru a demara schimbările de care are nevoie sistemul de învățământ, dar e nevoie de un efort colosal de memorie pentru a ne aduce aminte ce anume a făcut Sorin Ion pentru Educație. Ceva bun, mai exact. Nu prea are cu ce se lăuda, așa e?
Omul ăsta nu vine din afară cu idei proaspete, el e chiar sistemul, cu toate viciile lui – birocrație sufocantă, nepotisme subtile și o loialitate oarbă față de partid. Mai ales loialitate față de sfera politică. Și cine credeți că îl va manevra din umbră? Nimeni altul decât Ilie Bolojan. Bolojan, responsabilul cu tăierile de salarii din Educație – până la urmă, creșterea normelor de predare asta înseamnă, adică tăieri de salarii. Lui Sorin Ion i s-a dat de ales. Ori accepți funcția de ministru la Educație și faci ce ți se spune, ori îți iei catrafusele și te duci înapoi la Dâmbovița, da’ nu o să mai fii mare inspector general și nici măcar director. O să fii doar un păcălici de profesor cu norma mărită, că așa meriți…
Pus să aleagă între aceste variante care de care mai atractive – adică „accepți să fii ministru, dar numai cu numele, că trebuie să faci ce ți se spune” sau „îți iei căruța și te duci profesor de unde ai venit” – e puțin probabil ca Sorin Ion să facă ceea ce ar face un om onest. Are unde să se întoarcă – adică are loc de muncă, deci nu rămâne pe drumuri, dar mă îndoiesc că nu va pune botul la blidul de linte.
Daniel David avea idei ciudate despre reformă, meritocrație și evaluări, dar Sorin Ion… Ce viziune are Sorin Ion? Individul nu e un vizionar, un reformator, e doar un executant docil, lipsit de coloană vertebrală, gata să semneze orice ordin vine de sus numai să nu fie trimis la țară la el, acolo de unde și-a început ascensiunea profesională. E executantul perfect, sub presiunea lui Bolojan, vom vedea probabil o accelerare a dezastrului demarat de Daniel David. Școli închise în numele “eficienței”, profesori umiliți cu salarii mizere și programe care ignoră realitățile sociale. Se vorbea despre creșterea normei de predare la 24 de ore. Ei bine, dacă Sorin Ion ajunge ministru, nu o să se mai vorbească de așa ceva ca posibilitate, ci ca realitate. Educația românească, deja un pacient în comă, riscă să fie eutanasiată definitiv sub bagheta tandemului Bolojan-Ion.
Ce ironie amară! În loc să ni se propună un ministru independent, cu expertiză reală și curaj să sfideze interesele de partid, ne mulțumim cu un insider care va perpetua ciclul vicios, cu un obedient a cărui teamă e să nu fie trimis acasă. Sorin Ion nu e soluția; e simptomul unei boli cronice a politicii românești, unde loialitatea față de șefi primează în fața binelui public. Dacă asta e “schimbarea” promisă de PNL, atunci mai bine rămânem cu haosul actual, măcar știm la ce să ne așteptăm. Nu o să fie mai bine, dar măcar să nu fie mai rău.