Ca scriitor, ultimele gânduri din anul ce stă să se petreacă se îndreaptă către tine, Cititorule Fidel. Îți datorez asta din plin. Datorită ție, Cititorule Fidel, exist eu ca scriitor. O relație simplă și complicată în același timp, dar cu beneficii – sper eu – pentru ambele părți.
Mă gândesc la tine, Cititorule Fidel, care ai fost alături de mine prin paginile pline de umbre, mistere, suspans și întrebări. Tu, care ai înfruntat groaza din „Colții” și „Micile Mămici”, din „Doar o cotoroanță afurisită” și „Darul Nomadului”. Tu, care ai râs cu poftă la aventurile tomnatice, dar deloc de lepădat în care mi-am permis să-i implic pe Făt-Frumos și Harap-Alb. Tu, dragul meu Cititor Fidel ești cel care a dat viață acestor povești, nu eu. Ce e un scriitor fără cititorii săi? Doar un mâzgălitor de hârtie, nu-i așa?
Fără tine, eu, Ciprian Mitoceanu, aș fi doar un profesor care deschide minți în clasă și visează nopțile la monștri și eroi, chinuind fără rost tastele calculatorului (De! M-am modernizat și eu…). Dar datorită ție am devenit scriitor. Datorită mesajelor tale, recenziilor, împărtășirilor și, mai ales, timpului pe care mi l-ai oferit întorcând pagină după pagină, simt că nu scriu în vid. Fiecare carte citită de tine este o victorie împărtășită, o conexiune invizibilă care mă face să continui să sap în adâncurile întunecate ale minții umane, să explorez frica, răzbunarea, speranța și umorul ascuns în absurd.
Îți mulțumesc, Cititorule Fidel, că din toată oferta literară disponibilă, ai ales cărțile mele. Îți doresc un An Nou plin de sănătate, bucurii profunde și momente de liniște în care să te pierzi în cărți bune. Să ai curajul să înfrunți umbrele vieții așa cum personajele mele le înfruntă pe ale lor, și să găsești mereu un pic de magie în realitate.
Cu toată recunoștința și afecțiunea,
Ciprian Mitoceanu
31 decembrie 2025