Finalul de an l-am petrecut în orizontul apropiat, astfel că, mai degrabă fără voia mea, am văzut o parte – de fapt cea mai mare parte – din „Tati part-time”. O experiență de care nu aveam neapărată nevoie, dar știți cum e când mergi în vizită; nu poți pune stăpânire pe telecomanda gazdei, mai ales când e vorba de copii. Aparent, „Tati part-time” e un film bun pentru copii. Doar e un film pentru copii… Mda, cred că exact la asta s-au gândit și cei responsabili de existența acestei mizerii. Pentru că, s-avem iertare, film e mult prea mult spus. E, pur și simplu, o chestie însăilată, să fie acolo.
Multe dintre filmele pentru copii suferă de păcatul ăsta. Adică lipsă de implicare în realizarea lor. Se pornește de la ideea tâmpită că, fiind vorba despre filme pentru copii, se adresează unui public lipsit de pretenții, căruia îi poți servi orice, că nu se supără nimeni. O concepție total tâmpită, din cauza căreia piața a fost invadată de porcării cu pretenții de filme. Cu inconștiență totală se ignoră potențialul educativ al acestor „producții” de rahat în care, fără niciun efort, se încadrează și „Tati part-time”. Pentru că cei mici sunt foarte receptivi la ce anume le transmite micul sau marele ecran – depinde unde anume văd filmul. Știu, o să se găsească destui să-mi atragă atenția că în momentul de față televizorul nu mai e ce a fost odată și că prin cinematografe bate vântul, așa că de educarea tinerei generații se ocupă rețelele sociale și telefonul mobil. Da, așa este, dar asta nu ar trebui să fie prezentat drept scuză. Un film prost… Din mai toate punctele de vedere.
Scenariul e subțirel rău de tot. Nu aduce nimic nou, ceea ce nu e neapărat cel mai mare rău de pe fața pământului. O fi imaginația umană infinită, dar se pare că, în anumite domenii, s-a cam atins infinitul. Cinematografia, de pildă… Cam dificil de venit cu subiecte noi, mai ales când a vorba de comedii pentru copii.
- Blestem pentru o vacă
- Prima bancă: obsesia părinților și reforma absurdă a Ministerului Educației
- Drama profesorilor navetiști – nici măcar promisiuni neonorate
- Guvernul are bani doar pentru naveta unui singur profesor
- „Nuntă pe bani” – un film ce merită atenție
Jocul actorilor?! Deplorabil… Până și cele câteva „nume mari” prezente pe generic au lăsat impresia că au acceptat să joace gratis în mizeria asta și au performat pe principiul „cât dai, atâta face”. Jalnic, jalnic, jalnic… Mi s-a făcut dor de perioada când, copil fiind, urmăream Abracadabra. Copiii ăia erau actori, pe cuvântul meu. Ironic, dar cel mai prost actor de la Abracadabra era taman Magicianul Marian Râlea. Cum poți alege un actor prost din „Tati part-time”? La întâmplare… Până și George Ivașcu, de la care aveam ceva pretenții, și-a uitat talentul acasă.
Dialogurile și așa-zisele momente umoristice? Cretine…
Valențe educative?! De unde ? Oricum nu a existat nicio intenție de a introduce așa ceva în film. Vorbim de un film mediocru spre inutil. Care, din câte am citit, se pare că a fost destul de vizionat. Bravo români, v-ați dus copii unde (nu trebuie). Mai bine-i scoteați la o înghețată. Nu spun nimic de vizită la muzeu…
A fost un film de zero stele și asta mai mult decât merită. Din fericire, există și o veste bună, dar nu are nicio legătură cu „Tati part-time”. Am văzut și un film românesc care chiar merită vizionat. Dar despre acesta într-o postare viitoare.