Cinci povestiri dătătoare de fiori marca Ciprian Mitoceanu. Cinci povestiri întunecate născute din disperare și suferință.

Povestea începe cu o simplă întrebare a unui copil: „De unde vin păpușile?” O întrebare simplă, până când iei în considerare că e o zi rece de iarnă și, parafrazând din poveste, „De pe o țărm pe altul, întinzându-se pe mile și mile, râul era plin de mii de corpuri mici, roz.”

Aceasta a fost una dintre cele două povești preferate ale mele — imaginile erau fascinante, ritmul era măsurat, iar soluția… ei bine, trebuie să o citești. Am fost emoționat de această poveste și, chiar și acum, îmi dă fiori.”
R.B. Payne, Cemetery Dance

MICILE MĂMICI

Sătenii stau adunați la marginea râului, înghețați de imaginea din fața lor.

Îngrozitor. Inexplicabil. Monstruos.

Cine ar putea face așa ceva?

Oamenii din oraș s-au obișnuit cu vagabonzii care bântuie străzile lor de la căderea Uniunii Sovietice, în timp ce oficialii neputincioși își clatină capetele la numărul tot mai mare de crime nerezolvate. Dar râul vede totul. Bețivii, abuzatorii. Vânătorii și hoții. Copiii care se îndreaptă spre amurg și nu se mai întorc.

Atâtea secrete prinse în adâncurile lui întunecate și înghețate, acum toate ieșind la suprafață.

Împotriva curentului, Sasha Karpov se luptă cu trecutul; acele vremuri pe care ar prefera să le uite și amintirile care îi fac corpul să strălucească și să tresalte de entuziasm. Nu este o persoană rea, așa cum spune el, dar secretele lui rușinoase vor merge cu el în mormânt.
Asta, desigur, dacă râul nu vorbește în locul lui.

DARUL NOMADULUI
Un străin întâlnește un nomad în pădure. Unul ține o armă, iar celălalt, un secret periculos. Amândoi sunt prinși într-un dans cu diavolul, dar pentru unul dintre ei, această noapte rece și groaznică va fi ultima.

Nomadul
Pădurea este liniștită. Prea liniștită. Arborii vechi și creaturile ascunse își țin respirația în timp ce bătrânul stă în tabăra lui și așteaptă. Când o umbră se desprinde din întuneric, ea poartă lungimea unei puști încărcate și o amenințare profundă. Bătrânul a păstrat un secret tulburător, iar cineva știe adevărul. Dacă refuză să îndeplinească cererea străinului, pădurile pe care le numește acasă vor fi pictate cu sângele său.

Străinul
Disperarea este un prieten capricios. Îi umple pe oameni cu curaj care se transformă în nebunie, până când ceața roșie se risipeste și se găsește într-o pădure vânând un nomad, cu nimic altceva decât o armă și o rugăciune. Binele nu vine din amestecul cu artele întunecate — sau din a avea de-a face cu cei care fac lucrarea diavolului. Dar străinul nu are de ales. Acesta este destinul său. Două bărbați. O noapte. Și o promisiune care se va transforma în curând într-o blestem.

MECANISM DE AUTOREGLARE

DIN INIMA MAMEI

UN COLȚIȘOR DE PARADIS