Până mai zilele trecute am avut boală pe olteni. Am avut, nu mai am, țin să precizez. Adică mi-a trecut și nu mai am nimic cu oltenii și, după această destăinuire, sper să nu aibă nici ei nimic cu mine. Chestie de reciprocitate, cum s-ar spune…
Și, de fapt, nici nu a fost boală pe toți oltenii, ci doar pe unul anume. Din păcate, în ciuda eforturilor personale, n-am reușit să nu dau cu praf de generalizare. Dar, cum spuneam, a trecut, așa că…
Despre ce e vorba? Ei bine, (nu) mare lucru. Amintiri din concediu… Într-o zi, când pe cuvântul meu că îmi vedeam liniștit de treabă și mă străduiam să nu deranjez pe nimeni, un nene de pe plajă a dedus că sunt moldovean. Ei, ca să vezi, mare chestie, mare deducție.
– Sunteți moldovean?
Ce era să răspund? Că sunt din Buzău și să nu mă jignească? Asta a spus-o Ciolacu și și-a luat carne în congelator cât să-i dea și lui Ciucă, și lui Geoană. Da, sunt din Moldova…
– A, păi eu sunt oltean…. Să vă spui un banc cu moldoveni…
Spune, domnule, dacă nu ai ceva mai bun de făcut…
– Da să nu vă supărați… Că așa sunt eu de felul meu, mai glumeț. Când eram eu tânăr nu era petrecere să nu fiu invitat. Vină și tu, Mărine, că fără tine e plictiseală ceva de groază…
Ei da, cum să nu… Erai sufletul petrecerii, ce să mai discutăm, pariu că spuneai bancuri cu moldoveni.
– Dumneata știi ce este ăla „pipiron”?
Ei, cum să nu știu. Orice moldovean știe… Doar că olteanul meu s-a și repezit să mă lămurească, să nu cumva să piardă el poantă așa grozavă.
– „Pipiron” e locul ăla unde rămâne moldoveanul după ce-i pleacă trenul…
Și s-a pus pe râs. Faină glumă, cum să nu. Doar că… Doar că eu unul nu am vrut să-i rămân dator. Am simțit că e cazul să-l răsplătesc pentru porția de veselie din care s-a servit mai ales el.
– Dar dumneata știi cum se face bomba oltenească?
Recunosc, am procedat cam imprudent; i-am lăsat ocazia să mă facă, așa cum se spune din popor. Adică i-am lăsat timp să răspundă. Doar că, în loc să-mi descrie varianta moldovenească a bombei în cauză, omul a spus.
– Nu…
Pasămite, omul era expert în bancuri cu moldoveni, nu se încurca cu bancuri cu olteni.
– Se pun la un loc nouăzeci și nouă de olteni proști de bubuie și un moldovean isteț de scapără…
Și ce să vezi? Se supără olteanul, muică, se supără rău de tot… Că nu-i frumos, că eu ți spusăi un banc și dumneata făcui atac la persoană…
– Băi, urmașul lui Tudor Vladimirescu, uite care-i treaba. Nu cumva tu ți-ai căutat-o? Dacă ești așa glumeț și sufletul petrecerii, păi ar trebui să fii capabil să râzi și la bancurile cu olteni, nu doar la cele cu moldoveni. Nu ți-a trecut prin cap că dacă îi spui moldoveanului bancul cu „pipironul”, ăsta o să-ți plătească cu aceeași monedă. Te supărai că-ți spusei cum trebuie să fie oltenii din bombă, dar oare cum e moldoveanul care pierde trenul? Că doar nu e geniu, adică i-ai făcut proști pe moldoveni, i-am făcut proști pe olteni; din punctul ăsta de vedere suntem chit.
– Da, băi neică, da’ nu e frumos, că eu îți spusei mai cu perdea, mai subtil, în timp ce dumneata dădui direct cu toporul…
– Păi cine începu?
– Da, dar eu nu vrui să jignesc pe nimeni, că-ți spusei că la mine la serviciu eram sufletul petrecerii, toată lumea râdea la bancurile mele…
– Da, cum să nu… N-ai idee cum râd moldovenii când le spun cum se face bomba oltenească…
– Păi eu vrui să destind atmosfera, dumneata mă făcui prost în față…
– Dom’le, dacă chiar avui de gând să destinzi atmosfera, de ce nu spusăi un banc cu ardeleni? Că, după câte îmi dau seama, nu-i niciunul prin zonă.
– Că bine spusăi, vere… Și, te rog io frumos, nu mă mai imita…
Și ce să vezi? Omul începu să toarne bancuri cu ardeleni. Să nu-i rămân dator, i-am spus și eu câteva bancuri cu ardeleni. Adică am început un fel de întrecere, care spune cele mai șmechere bancuri cu ardeleni.
Care este concluzia întâmplării de mai sus? E una simplă și de mare preț. Dacă vrei să nu superi sau să nu fii supărat de cineva dintr-o altă zonă folclorică a țării, nu-i spune bancuri nepotrivite. Adică dacă ești oltean și vrei să fii simpatic cu moldoveanul, spune-i bancuri cu ardeleni. Poți, desigur, să spui bancuri cu olteni, ceea ce o să te ridice în ochii interlocutorului, dar dacă nu te lasă inima să fii autoironic bagă bancuri cu ardeleni. Dacă interlocutorul e ardelean și tu ești oltean, râzi de moldoveni, că ei și așa sunt bătuți de soartă. Dacă ești ardelean spui bancuri cu olteni moldovenilor și bancuri cu moldoveni oltenilor. Și toată lumea e fericită…
Cum spuneam, nu mai am boală pe olteni și asta din cauza bancurilor cu ardeleni. Nu trecu mult și eu și olteanul ne împăcarăm. El mă invită pe mine la el în Olt, eu îl invitai – scuze, l-am invitat – în Moldova. Când s-a terminat concediul chiar ne-a părut rău că a trecut așa de repede… Nu-i bai, ne vedem la anul…
P.S. Nu era mai frumos dacă începeam amândoi cu bancuri cu ardeleni?
Singurul mod în care puteți susține un scriitor e să-i cumpărați cărțile. Cărțile mele sunt de găsit aici.