Atât de multe zile de sărbătorit în perioada asta – și nu numai; până la urmă în fiecare zi e ziua cuiva – încât aproape că am uitat de Ziua Scrisului de Mână. Mi-au reamintit iritații de pe rețelele sociale. Vezi, frate, că nu se mai scrie cum se scria. Ce frumos scriam noi de mână, cu stilouri din alea chinezești, cu peniță de aur și care costau de rupeau, dar nu e bai, că plăteau părinții pentru așa ceva.
Da, frumoase vremuri… Ce frumos era atunci când scriam de mână și… Și ce? Acum e urât? Gata, s-a sfârșit lumea pentru că nu nu mai scriem „de mână”?
Pe undeva, nostalgia cu scrisul de mână e de înțeles. Problema apare în momentul în care e amestecată cu nostalgii comuniste. Tare bine mai era pe atunci când scriam de mână… Aveam caligrafie, aveam răbdare, mânuiam penița ca nimeni alții. Da, și că tot s-a întâmplat atunci, ce bine era pe timpul lui Ceaușescu…
Mda, am găsit și câteva astfel de tâmpenii. Mai exact, am dat peste ele, nu le-am căutat în mod special. Recunosc, nu am suficient curaj să mă lansez în astfel de investigații. Dar m-au cam îngrețoșat. Ce legătură au scrisul de mână și Ceaușescu & Epoca de Aur? Ar fi una foarte importantă, și anume că aparțin trecutului. Și în trecut ar trebui să rămână, așa ar fi firesc, inclusiv scrisul de mână. Scris de mână… Oare utilizatorii de tocuri și penițe care trebuiau mereu adăpate din călimară au băgat nostalgii de nostalgii după ce Petrache Poenaru a inventat stiloul – Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală? Da, or fi plâns după vremurile în care tocul era baza? Oare utilizatorii de pene de gâscă și curcă și-au dat în cap cu ce au găsit la îndemână atunci când au apărut tocurile cu penițe metalice? Dacă aveau la dispoziție rețele sociale băgau chestii de-astea cu nostalgia după scrisul pe pergament, pe bucăți de lemn sau mai știu eu ce?
Sincer, nu plâng după scrisul de mână. Poate și din cauza faptului că încă îl mai practic. Nu, nu ca scriitor. Ca scriitor utilizez doar tastatura. Dar pe la serviciu am nevoie de scris de mână și, uneori, mă întreb dacă nu cumva… N-ar fi mai bine să tastez decât să scriu de mână?
Scris de mână… Nu prea îmi ajută cât timp, atunci când trimit un manuscris (vorba vine, doar e tastat de la un capăt la altul), nimeni nu-mi cere varianta „de mână”. Nu, pe nimeni nu interesează așa ceva. Nici măcar ciornele sau schițele. Interesant e doar documentul Word ca atare. Și dacă nu respectă câteva minime cerințe de tehnoredactare e respins din start.
În concluzie, ne place sau nu, scrisul de mână e cam de domeniul trecutului… Aveți grijă doar să nu legați nostalgia după scrisul de mână de cea comunistă. Și citiți…
Singurul mod în care puteți ajuta un scriitor e să-i citiți (și să-i cumpărați) cărțile. Cărțile subsemnatului sunt de găsit aici.