Au trecut 22 de zile de când Daniel David și-a dat demisia din funcția de ministru al Educației, dar de-abia ieri și-a recuperat căruța și a pornit spre Cluj. Îi doresc călătorie sprâncenată – da, o aluzie cât se poate de transparentă și țintită la Bolojan, prietenii știu de ce – și sper din toată inima ca, odată ajuns la destinație, să i se închidă toate ușile-n meclă. Să încerce și el senzația de catifelare a celui lăsat fără serviciu, victimă a „reformelor” de neam prost.
Din păcate, plecarea lui Șocâte nu e o veste prea grozavă în condițiile în care interimar la Ministerul Educației a ajuns Ilie Bolojan, omul de la care nu mai am niciun fel de așteptări pozitive. Conform legii, Bolojan nu poate fi interimar mai mult de 45 de zile, dar asta nu înseamnă mare lucru. Nu există sancțiuni legale, prin urmare legea tinde să arate mai degrabă ca o îndrumare de prost gust. Stai și tu vreo 45 de zile și dacă nu spune nimeni nimic, poți sta chiar mai mult. Mai ales că Bolojan a făcut figura asta în trecutul nu foarte îndepărtat. A fost interimar pe locul vacantat de Dragoș Anastasiu. Mai mult de 45 de zile, evident.
Vestea proastă este interimatul lui Bolojan. O veste cumplit de proastă, dacă interesează pe cineva părerea subsemnatului. De ce anume? Să le luăm pe rând. Bolojan a demonstrat că prea puțin îi pasă de învățământ și de lege. Individul vrea reduceri și a anunțat că în 2026 fiecare sistem va trebui să contribuie cu vreo 10% la reducerea deficitului bugetar. Suficient cât să le dea frisoane dascălilor? Mai mult decât suficient. S-avem iertare, dar Educația a fost sectorul cel mai afectat de tăierile lui Bolo, deci ar trebui ca pentru anul curent să fie scutită de reforme făcute cu picioarele. Pentru cei care știu cât de cât cum stă treaba în sistem, anul școlar e un pic diferit de anul calendaristic. Se suprapune peste anul bisericesc, adică începe la 1 septembrie și se termină la 31 august. De asta s-a grăbit Șocâte să dea cu reduceri de personal; dacă își începea reforma de la 1 ianuarie nu mai avea niciun farmec.
- Ministrul (încă) invizibil și somnul sindicatelor
- Ministerul Educației, ministerul nimănui
- România fără cultură (10) – „Fenomenul” Plăieșii
- Și, totuși, era un „el” – fragment
- Cititorul român nu mai vrea cărți moca. Și e de bine
Pe scurt, reducerile de personal și tăierile de fonduri s-au făcut cu vârf și îndesat la Educație, dar se pare că Bolojan a cerut mai mult. A cerut atât de mult încât până și Șocâte a refuzat să accepte. Nu cred că pentru că i-ar păsa de profesori, ci pentru că ministrul care va aplica cererile lui Bolojan poate să-și ia adio de la cariera politică și, posibil, chiar și de la libertate. Cât timp tăierile de fonduri afectează un sector care nu a primit finanțarea la care are dreptul prin lege, un proces onest și o echipă de avocați care-și cunosc meseria te pot trimite în spatele gratiilor.
David a refuzat să aplice ce i s-a cerut. Încă nu știm ce anume, dar se poate bănui. Tăieri de fonduri, comasări de școli, concedieri masive și creșterea normei didactice de predare la vreo treizeci de ore. Poate nu chiar treizeci, dar foarte posibil douăzeci și patru. Asta pentru că 10 decembrie 2025 David a precizat că pe viitor nu se ia în calcul vreo creștere de normă didactică de predare. Adică genul de dezmințire pe care l-a livrat înainte să gonfleze normele de predare cu „cel mult două ore”. A dezmințit, dar s-a întâmplat și sindicatele au știut foarte bine că asta urma să se întâmple. Liderii și-au luat paralele, toată lumea a fost mulțumită mai puțin dascălii, dar pe cine a interesat vreodată soarta lor?
În douăzeci și două de zile de interimat după demisie, ca să spunem așa, marca Daniel David Bolojan nu a găsit niciun slugoi care să accepte nu doar portofoliul Educației, ci mai ales toporul cu care să facă tăierile bugetare. În aproape o lună nu s-a găsit nimeni dispus să accepte funcția în condițiile în care, până nu demult, succesorii la tronul ministrului erau oricând pregătiți să preia funcția. Acum de ce nu mai vrea nimeni, deși la un moment dat erau vehiculate vreo cinci nume de posibili succesori a lui Șocâte? Răspunsul e dătător de fiori. Urmează dezastrul în învățământ. Ceea ce s-a întâmplat până acum se poate încadra la categoria mici cutremure pe lângă ce are de gând Bolojan. Un dezastru de proporții colosale, cu care nimeni nu vrea să-și asocieze numele și să ne gândim că în istoria învățământului post-decembrist au fost câteva personaje care și-au dorit mai mult funcția decât să-și păstreze reputația.
Dacă nici Daniel David nu a dorit să rămână în fruntea ministerului, să continue „reformele”, e clar că ne așteaptă vremuri grele. Bolojan a preluat interimatul unei funcții pe care nu o mai dorește nimeni, iar asta trebuie să ne dea serios de gândit. Sunt curios dacă liderii de sindicat vor declanșa greva în prag de Bacalaureat sau vor aștepta vara, când sunt coduri de caniculă.